opțiuni
  • info

10 definiții pentru apelpisit (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APELPISIT, -Ă, apelpisiți, -te, adj., s. m. și f. (Înv.) (Om) deznădăjduit, disperat, exasperat, care nu se mai poate stăpâni. – Din apelpisi (înv. „a deznădăjdui” < ngr.).

apelpisit, ~ă [At: ALECSANDRI, ap. HEM 1299 / Pl: ~iți, ~e / E: apelpisi] 1 a Adus la disperare. 2 a Scos din sărite. 3 smf, a (Persoană) care nu se mai poate controla. 4 a (Fig) Neobișnuit.

APELPISIT, APILPISIT adj. și sm. p. APELPISI. 1 Disperat, turbat, eșit din fire: de-i face un pas mai mult, trag clopoțelul să vie slugile și te leg butuc ca pe un ~ (ALECS.) 2 Grozav, extraordinar (de bun, de frumos, etc.): vinuri apelpisite (TKT.).

APELPISIT, -Ă, apelpisiți, -te, adj., s. m. și f. (Înv.) (Om) deznădăjduit, desperat, exasperat, care nu se mai poate stăpâni. – Din apelpisi (înv. „a deznădăjdui” < ngr.).

APELPISIT, -Ă, apelpisiți, -te, adj. (învechit) Ajuns la marginile răbdării, exasperat, scos din sărite. Mița (apelpisită): Nu mai voi să știu de nimic. Să vie oricine... voi scandal... voi să mor! CARAGIALE, O. I 201. ♦ Smintit, nebun. ◊ (Substantivat) De-i face un pas mai mult, trag clopoțelul să vie slugile, și te leg butuc, ca pe un apelpisit. ALECSANDRI. T. 1280.

APELPISIT, -Ă, apelpisiți, -te, adj. (Înv.) Deznădăjduit; scos din sărite, exasperat. ♦ (Adesea substantivat) Nebun. – Participiul lui apelpisi (ieșit din uz).

*apelpisít, -ă adj. și s. Fam. Desperat, turbat: umbla ca un apelpisit. Turbat, grozav, extraordinar: un vin apelpisit. Adv. Apelpisit de bun.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

apelpisit (înv.) adj. m., s. m., pl. apelpisiți; adj. f., s. f. apelpisită, pl. apelpisite

apelpisit (înv.) adj. m., s. m., pl. apelpisiți; adj. f., s. f. apelpisită, pl. apelpisite

apelpisit adj. m., s. m., pl. apelpisiți; f. sg. apelpisită, pl. apelpisite

Intrare: apelpisit (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apelpisit
  • apelpisitul
  • apelpisitu‑
plural
  • apelpisiți
  • apelpisiții
genitiv-dativ singular
  • apelpisit
  • apelpisitului
plural
  • apelpisiți
  • apelpisiților
vocativ singular
  • apelpisitule
  • apelpisite
plural
  • apelpisiților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

apelpisit, apelpisițisubstantiv masculin
apelpisită, apelpisitesubstantiv feminin
apelpisit, apelpisităadjectiv

  • 1. învechit (Om) deznădăjduit, disperat, exasperat, care nu se mai poate stăpâni. DEX '09 DLRLC
    sinonime: deznădăjduit disperat exasperat
    • format_quote Mița (apelpisită): Nu mai voi să știu de nimic. Să vie oricine... voi scandal... voi să mor! CARAGIALE, O. I 201. DLRLC
    • 1.1. Nebun, nebun, smintit. DLRLC
      sinonime: nebun nebun smintit
      • format_quote De-i face un pas mai mult, trag clopoțelul să vie slugile, și te leg butuc, ca pe un apelpisit. ALECSANDRI. T. 1280. DLRLC
etimologie:
  • apelpisi (învechit „a deznădăjdui” din limba neogreacă). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.