ANGAJAMENT, angajamente, s. n. 1. Promisiune de a realiza ceva. 2. Angajare a cuiva într-un loc de muncă; (concr.) contract prin care o persoană își pune serviciile sale la dispoziția unei alte persoane sau a unei instituții și care prevede condițiile de angajare. 3. (La hochei sau la baschet) Punere a pucului sau a mingii în joc. – Din fr. engagement.

angajament sn [At: ALECSANDRI, T. 1429 / V: (rar) -mânt (pl -mânturi) / Pl: ~e / E: fr engagement] 1 Legământ (verbal sau scris). 2 Obligație (verbală sau scrisă). 3 (Îe) A(-și) lua ~ (de a... să) A se lega. 4 (Îae) A(-și) lua o obligație. 5 (Spt) Punerea în joc a mingii sau a pucului.

*ANGAJAMENT (pl. -te) sn. 1 Faptul de a (se) angaja ¶ 2 Tocmeală făcută, făgăduință dată pentru ocuparea unui loc, unui post: n’are niciun ~ ¶ 3 Făgăduință, îndatorare: în explicările ce are cu Ipsliante îi cere îndeplinirea ~elor sale (I.-GH.) ¶ 4 A (-și) lua ~ul, a-și da cuvîntul, a se îndatora: luam ~ul de a fi totdeauna uniți în apărarea drepturilor noastre (I.-GH.) [fr. engagement].

ANGAJAMENT, angajamente, s. n. 1. Promisiune, făgăduială de a realiza ceva. 2. Angajare a cuiva într-un loc de muncă; (concr.) contract prin care o persoană își pune serviciile sale la dispoziția unei alte persoane sau a unei instituții și care prevede condițiile de angajare. 3. (La hochei sau la baschet) Punere a pucului sau a mingii în joc. – Din fr. engagement.

ANGAJAMENT, angajamente, s. n. 1. (De obicei în legătură cu verbele «a lua», «a ține», «a respecta» etc.) Obligație luată din proprie inițiativă de a duce ceva la bun sfîrșit sau de a realiza ceva înainte de termen (uneori pentru a cinsti un eveniment de seamă). Noi, muncitorii, ne luăm angajamentul să vă dăm tot ajutorul cu munca noastră, ca să ne îndeplinim împreună sarcina de a întări și a duce cît mai departe regimul nostru democrat. CĂLUGĂRU, O. P. 99. Fie-ne permis a ne pune cîteva întrebări, la care luăm angajamentul a răspunde cu raționamente necontestate. MACEDONSKI, O. IV 85. 2. Angajare a cuiva într-un loc de muncă; (concretizat) contract care prevede condițiile de angajare. A semnat un angajament la un teatru din provincie. ◊ Sondorii și mecanicii au intrat în slujba noilor proprietari de sonde... La început, sondorii au fost bucurați de orice fel de angajament. Ei nu știau că sondele la care aveau să lucreze erau mai mult o aventură. BORZA, A. Î. 71.

ANGAJAMENT, angajamente, s. n. 1. Obligație de a realiza ceva, luată din proprie inițiativă. 2. Angajare a cuiva într-un loc de muncă; (concr.) contract care prevede condițiile de angajare. – După fr. engagement.

ANGAJAMENT s.n. 1. Obligație luată de cineva, din proprie inițiativă, de a face ceva; promisiune solemnă. ◊ (Ec.) Angajament de plată = obligație asumată în scris de o întreprindere față de bancă, la contractarea unui credit, cu privire la utilizarea și rambursarea creditului respectiv. 2. Punerea pucului sau a mingii în joc (la hochei și baschet). [< fr. engagement].

ANGAJAMENT s. n. 1. obligație luată de cineva din proprie inițiativă; promisiune solemnă. ◊ obligație asumată în scris de o întreprindere față de bancă. 2. angajare a cuiva într-un loc de muncă. 3. punere a pucului sau a mingii în joc. (< fr. engagement)

ANGAJAMENT ~e n. 1) Obligație luată de cineva pentru efectuarea unui lucru. 2) Angajare a cuiva la un loc de muncă. 3) Contract de muncă. 4) (la hochei și la baschet) Punere a pucului sau a mingii în joc. /<fr. engagement

angajament n. 1. fapta de a (se) angaja; 2. promisiune prin care cineva se angajază.

*angajamént n., pl. e (fr. angagement). Promisiune de a primi: angajament formal. Angajare voluntară în armată. Încăĭerare, harță: angajament de cavalerie.

îngajament sn vz angajament

contract-angajament s. n. Contract cu funcție de angajament ◊ „Extinderea acordului global pe bază de contract-angajament; executarea de îmbrăcăminți asfaltice ușoare la 15 km de drumuri peste prevederile de plan.” R.l. 26 I 71 p. 5 (din contract + angajament)

angajament s. n., pl. angajamente

angajament s. n., pl. angajamente

angajament s. n., pl. angajamente

angajament, -te.

ANGAJAMENT s. 1. asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduință, legământ, promisiune, vorbă, (astăzi rar) parolă, (înv. și reg.) juruită, (reg.) făgadă, (Transilv.) tagădaș, (Mold.) juruință, (înv.) promitere, sfătuit, (turcism înv.) bacalâm. (Și-a ținut ~ul.) 2. îndatorire, obligație, sarcină, (pop.) legătură. (Ce ~e ai?)

ANGAJAMENT s. 1. asigurare, cuvînt, făgăduială, făgăduință, legămînt, promisiune, vorbă, (astăzi rar) parolă, (înv. și reg.) juruită, (reg.) făgadă, (Transilv.) făgădaș, (Mold.) juruință, (înv.) promitere, sfătuit, (turcism înv.) bacalîm. (Și-a ținut ~.) 2. îndatorire, obligație, sarcină, (pop.) legătură. (Ce ~e ai?)