16 definiții pentru amuza


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amuza v [At: DA / Pl: ~muz, (îvr) ~zez / E: fr amuser] 1-2 vtr A face pe cineva să se distreze. 3 vr A-și petrece vremea cu lucruri plăcute.

AMUZÁ, amúz, vb. I. Tranz. și refl. A (se) distra, a (se) înveseli. – Din fr. amuser.

AMUZÁ, amúz, vb. I. Tranz. și refl. A (se) distra, a (se) înveseli. – Din fr. amuser.

AMUZÁ, amúz, vb. I. Refl. A petrece în mod plăcut și vesel; a se distra, a se înveseli, a se desfăta. Se amuza mai mult decît noi. IBRĂILEANU, A. 134. ◊ Tranz. Dumnealui îmi servise, pe lîngă dictoanele populare, diferite aforisme care mă amuzau. SADOVEANU, N. F. 51.

AMUZÁ, amúz, vb. I. Tranz. și refl. A (se) distra, a (se) înveseli, a(se) desfăta. – Fr. amuser.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

amuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 amúză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

A se amuza ≠ a (se) întrista, a (se) indispune, a (se) cătrăni, a (se) plictisi, a (se) mâhni, a (se) mohorî, a (se) posomorî, a (se) scârbi

AMUZÁ vb. I tr., refl. A (se) înveseli, a (se) distra; a (se) recrea, a (se) destinde. [P.i. amúz, 3, 6 -ză. / < fr. amuser].

AMUZÁ vb. tr., refl. a (se) înveseli, a (se) distra; a (se) recrea. (< fr. /s’/amuser)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

amuzá (-z, -át), vb. – A distra, a înveseli. Fr. amuser.Der. (din fr.) amuzament, s. n.; amuzant, adj.

A AMUZÁ amúz tranz. A face să se amuze; a înveseli; a distra. /<fr. amuser

A SE AMUZÁ mă amúz intranz. A fi cuprins de amuzament; a se înveseli; a se distra. /<fr. amuser

amuzà v. 1. a petrece; 2. a face să petreacă.

*amúz și -éz, a v. tr. (fr. amuser, derivat d. muser, a pruji, a nu lucra, care ar putea veni d. muse, muză, adică „a te deda muzelor”). Distrez, fac să treacă timpu cu jocurĭ sau alte distracțiunĭ: patinatu amuzează copiiĭ. V. refl. Copiiĭ se amuzau cu zmeu. V. zăbăvesc.

amuzá vb., ind. prez. 1 sg. amúz, 3 sg. și pl. amúză

AMUZA vb. a se desfăta, a se dispune, a se distra, a se înveseli, a petrece, a rîde, a se veseli, (înv.) a se distrage, a se eglendisi, a libovi. (Ne-am ~ copios pe socoteala lui.)

Intrare: amuza
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amuza
  • amuzare
  • amuzat
  • amuzatu‑
  • amuzând
  • amuzându‑
singular plural
  • amu
  • amuzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amuz
(să)
  • amuz
  • amuzam
  • amuzai
  • amuzasem
a II-a (tu)
  • amuzi
(să)
  • amuzi
  • amuzai
  • amuzași
  • amuzaseși
a III-a (el, ea)
  • amu
(să)
  • amuze
  • amuza
  • amuză
  • amuzase
plural I (noi)
  • amuzăm
(să)
  • amuzăm
  • amuzam
  • amuzarăm
  • amuzaserăm
  • amuzasem
a II-a (voi)
  • amuzați
(să)
  • amuzați
  • amuzați
  • amuzarăți
  • amuzaserăți
  • amuzaseți
a III-a (ei, ele)
  • amu
(să)
  • amuze
  • amuzau
  • amuza
  • amuzaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

amuza

  • 1. A (se) distra, a (se) înveseli.
    exemple
    • Se amuza mai mult decît noi. IBRĂILEANU, A. 134.
      surse: DLRLC
    • Dumnealui îmi servise, pe lîngă dictoanele populare, diferite aforisme care mă amuzau. SADOVEANU, N. F. 51.
      surse: DLRLC

etimologie: