13 definiții pentru ajutător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ajutător, ~oare [At: PSALT. SCH. 87 / V: (îrg) ~iu, ~oare, agiutător, ~oare, agiutătoriu, ~oare a, smf / Pl: ~i, ~oare / E: ajuta + -ător] 1 a Care ajută (1). 2 (Grm; înv; îs) Verb ~ Verb auxiliar. 3-4 smf, a (Persoană sau lucru) care este de ajutor (1). 5 a Protector. 6 a (Jur; înv) Complice.

AJUTĂTÓR, -OÁRE, ajutători, -oare, adj. Care ajută; auxiliar. – Ajuta + suf. -ător.

AJUTĂTÓR, -OÁRE, ajutători, -oare, adj. Care ajută; auxiliar. – Ajuta + suf. -ător.

AJUTĂTÓR, -OÁRE, ajutători, -oare, adj. Care ajută, care dă ajutor. ◊ (Substantivat; neobișnuit) Le boteză [sabia și buzduganul], punînd săbiei numele «Balmut, ajutătorul meu», și buzduganului «Omorîtorul vrăjmașilor mei». ISPIRESCU, L. 139. ♦ Auxiliar. Discipline ajutătoare ale istoriei.Verb ajutător = verb auxiliar, v. auxiliar.

AJUTĂTÓR, -OÁRE, ajutători, -oare, adj. Care ajută; auxiliar. – Din ajuta + suf. -(ă)tor.

AJUTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care ajută; auxiliar. Discipline ~oare. /a ajuta + suf. ~ător

ajutător a. care ajută; verb ajutător, care ajută la conjugarea celorlalte: a fi, a avea, a voi. ║ m. ajutor.

ajutătór, -oáre adj. Care ajută: un prieten ajutător, o prietenă ajutătoare. Gram. Auxiliar, care servește la ajutat în compozițiune: verb ajutător (ca am fost, voĭ fi).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ajutătór adj. m., pl. ajutătóri; f. sg. și pl. ajutătoáre

ajutătór adj. m., pl. ajutătóri; f. sg. și pl. ajutătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AJUTĂTÓR adj. v. auxiliar.

AJUTĂTÓR s. v. complice, copărtaș, părtaș.

AJUTĂTOR adj. auxiliar. (Verb ~.)

ajutător s. v. COMPLICE. COPĂRTAȘ. PĂRTAȘ.

Intrare: ajutător
ajutător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ajutător
  • ajutătorul
  • ajutătoru‑
  • ajutătoare
  • ajutătoarea
plural
  • ajutători
  • ajutătorii
  • ajutătoare
  • ajutătoarele
genitiv-dativ singular
  • ajutător
  • ajutătorului
  • ajutătoare
  • ajutătoarei
plural
  • ajutători
  • ajutătorilor
  • ajutătoare
  • ajutătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ajutător

  • 1. Care ajută.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: auxiliar (adj.) 2 exemple
    exemple
    • (și) substantivat neobișnuit Le boteză [sabia și buzduganul], punînd săbiei numele «Balmut, ajutătorul meu», și buzduganului «Omorîtorul vrăjmașilor mei». ISPIRESCU, L. 139.
      surse: DLRLC
    • Discipline ajutătoare ale istoriei.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Verb ajutător = verb auxiliar.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ajuta + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09