20 de definiții pentru adăugare adăogare adăogire adăugire adaogere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adăugare sf [At: PANN, E IV, 40 / V: (înv) ~ogare / P: ~dă-u~ / Pl:~gări / E: adăuga] 1 Punere peste Si: adaos (1), adăugat1, (înv) adăosătură (1). 2 (Pfm; îlav) Cu ~ Pe deasupra, în plus. 3 Alăturare. 4 Alipire. 5 Anexare. 6 Continuare. 7 Sporire. corectată

ADĂUGÁRE, adăugări, s. f. Acțiunea de a (se) adăuga. [Pr.: -dă-u-.Var.: adăogáre, adăogíre, adăugíre s. f.] – V. adăuga.

ADĂUGÁRE, adăugări, s. f. Acțiunea de a (se) adăuga. [Pr.: -dă-u-.Var.: adăogáre, adăogíre, adăugíre s. f.] – V. adăuga.

ADĂUGÁRE, adăugări, s. f. Acțiunea de a adăuga. – Variante: adăogáre, adăogíre, adăugíre s. f.

ADĂUGÁRE, adăugări, s. f. Acțiunea de a (se) adăuga. [Var.: adăogáre, adăogíre, adăugíre s. f.]

adaogere sf vz adăugare

adăogare sf vz adăugare

adăogire sf vz adăugire

adăugire sf vz adăugare

ADĂOGÁRE s. f. v. adăugare.

ADĂOGÁRE s. f. v. adăugare.

ADĂOGÁRE s. f. v. adăugare.

ADĂOGÁRE s. f. v. adăugare.

ADĂOGÍRE s. f. v. adăugare.

ADĂOGÍRE s. f. v. adăugare.

ADĂOGÍRE s. f. v. adăugare.

ADĂUGÍRE s. f. v. adăugare.

ADĂUGÍRE s. f. v. adăugare.

ADĂUGÍRE s. f. v. adăugare.

ADĂUGÍRE s. f. v. adăugare.

ADĂOGÍRE S. f. v. adăugare.

adáugere și adáogere f. Vechĭ. Adăugare, sporire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adăugáre (-dă-u-) s. f., g.-d. art. adăugắrii; pl. adăugắri

adăugáre s. f. (sil. -dă-u-), g.-d. art. adăugării; pl. adăugări

adaug, adaugă 3, adauge 3 conj., adaus prt., adăugare inf. s., adăugând ger.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADĂUGÁRE s. v. adiție.

ADĂUGARE s. (CHIM.) adiție. (~ unei substanțe într-un amestec.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ADĂUGARE. Subst. Adăugare, adjoncțiune, adiționare, adiție (chim.); suplimentare, completare, makorare, mărire, mărit, întregire, sporire, creștere, înmulțire, complinire, împlinire; anexiune, anexare, atașare, alipire, legare, alăturare; includere, incluziune, înglobare, încorporare, inoculare, inoculație, inserție, înserare, grefă, grefon (med.), grefare, introducere, introducție (înv.). Adaos, supliment, spor, plus, surplus; anexă, accesoriu. Sufixare; prefixare, prefixație; afixație; aglutinare. Infix; sufix; prefix; afix; augment. Altoi, altoire, altoială (rar), altoit. Garnisire (fam.). Garnitură, condiment. Ornamentare, decorare, împodobire. Ornament, decor, podoabă. Adj. Adiționat; împlinit, întregit, înmulțit, majorat, crescut, anexat, anex, alăturat, alipit; suplimentar, complementar, accesoriu, adițional; atașabil, augmentativ; aglutinant. Vb. A adăuga, a adiționa, a completa, a complementa, a pune în plus, a face o completare, a complini, a împlini, a întregi; a anexa, a atașa, a alătura, a alipi, a lipi, a lega; a include, a îngloba, a încorpora, a introduce, a insera, a grefa, a inocula; a suplimenta, a spori, a majora, a mări, a augmenta. A sufixa; a prefixa. A altoi. A ornamenta, a orna, a garnisi (fam.), a condimenta. A se completa, a se întregi, a se alipi, a se atașa, a se alătura, a se lipi, a se aglutina, a adera; a (se) spori, a crește, a se majora, a se mări. Adv. În plus, pe deasupra, mai mult, și, încă, mai, inclusiv. V. acumulare, adunare, creștere, dimensiune, includere.

Intrare: adăugare
adăugare substantiv feminin
  • silabație: a-dă-u-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adăugare
  • adăugarea
plural
  • adăugări
  • adăugările
genitiv-dativ singular
  • adăugări
  • adăugării
plural
  • adăugări
  • adăugărilor
vocativ singular
plural
adăogare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adăogare
  • adăogarea
plural
  • adăogări
  • adăogările
genitiv-dativ singular
  • adăogări
  • adăogării
plural
  • adăogări
  • adăogărilor
vocativ singular
plural
adăogire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adăogire
  • adăogirea
plural
  • adăogiri
  • adăogirile
genitiv-dativ singular
  • adăogiri
  • adăogirii
plural
  • adăogiri
  • adăogirilor
vocativ singular
plural
adăugire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adăugire
  • adăugirea
plural
  • adăugiri
  • adăugirile
genitiv-dativ singular
  • adăugiri
  • adăugirii
plural
  • adăugiri
  • adăugirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adaogere
  • adaogerea
plural
  • adaogeri
  • adaogerile
genitiv-dativ singular
  • adaogeri
  • adaogerii
plural
  • adaogeri
  • adaogerilor
vocativ singular
plural

adăugare adăogare adăogire adăugire adaogere

  • 1. Acțiunea de a (se) adăuga.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: adiție antonime: omisiune

etimologie:

  • vezi adăuga
    surse: DEX '98 DEX '09