6 definiții pentru acontare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acontare sf [At: DEX2 / Pl: ~tări / E: aconta] Plătire a unui acont Si: arvunire.

ACONTÁRE, acontări, s. f. Acțiunea de a aconta și rezultatul ei; acont. – V. aconta.

ACONTÁRE, acontări, s. f. Acțiunea de a aconta și rezultatul ei; acont. – V. aconta.

ACONTÁRE s. f. Acțiunea de a aconta.

ACONTÁRE s.f. Acțiunea de a aconta. [< aconta].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acontáre s. f., g.-d. art. acontắrii; pl. acontắri

acontáre s. f., g.-d. art. acontării; pl. acontări

Intrare: acontare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acontare
  • acontarea
plural
  • acontări
  • acontările
genitiv-dativ singular
  • acontări
  • acontării
plural
  • acontări
  • acontărilor
vocativ singular
plural

acontare

  • 1. Acțiunea de a aconta și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM DN sinonime: acont

etimologie:

  • vezi aconta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN