15 definiții pentru accidental


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

accidentál, ~ă [At: BĂLCESCU, M. V. 4 / Pl: ~i, ~e / E: fr accidentel] 1-2 a, av întâmplător. 3 a Secundar. 4 a (Muz; îs) Semn ~ Accident (5). 5 a (Muz; îs) Linii ~e Linii situate deasupra sau dedesubtul portativului.

ACCIDENTÁL, -Ă, accidentali, -e, adj. întâmplător; incidental. ♦ Secundar, neesențial. – Din fr. accidentel.

ACCIDENTÁL, -Ă, accidentali, -e, adj. Întâmplător; incidental. ♦ Secundar, neesențial. – Din fr. accidentel.

ACCIDENTÁL, -Ă, accidentali, -e, adj. Care se datorește unui accident, care se ivește sau se petrece din întîmplare, în mod neprevăzut sau neașteptat; întîmplător; p. ext. neesențial. În numeroase experiențe, neglijîndu-se unele aspecte accidentale, neesențiale, simplificîndu-se datele, amplificîndu-se efectele, făcîndu-se astfel mai vizibile manifestările relațiilor cauzale, se urmărește tocmai reliefarea a ceea ce e important, necesar în legătura dintre fenomene. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 348, 2/1.

ACCIDENTÁL, -Ă, accidentali, -e, adj. Întâmplător; p. ext. secundar, neesențial. – După fr. accidentel.

ACCIDENTÁL, -Ă adj. Întâmplător; (p. ext.) neesențial. [Cf. fr. accidentel, engl. accidental].

ACCIDENTÁL, -Ă adj. 1. întâmplător, fortuit. 2. secundar, neesențial. (< fr. accidentel)

ACCIDENTÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care este întâmplător; neprevăzut; cazual. 2) Care este neesențial, secundar. /<fr. accidentel

accidental a. ce vine pe neașteptate. ║ adv. din întâmplare.

*accidentál, -ă adj. (d. accident; fr. accidentel). Întîmplător, neprevăzut: întîlnire accidentală. Adv. Din întîmplare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

accidentál adj. m., pl. accidentáli; f. accidentálă, pl. accidentále

accidentál adj. m., pl. accidentáli; f. sg. accidentálă, pl. accidentále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ACCIDENTÁL adj. 1. v. întâmplător. 2. neesențial, secundar. (Un aspect ~ al problemei.)

ACCIDENTAL adj. 1. incidental, întîmplător, ocazional, sporadic, (livr.) aleatoriu, contingent, stocastic, (rar) cazual, (înv.) simptomatic. (Fenomen, eveniment ~.) 2. neesențial, secundar. (Un aspect ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

accidental, constituent ∼, (engl. = accidental) 1. calificativ atribuit unui component al rocilor, care apare întâmplător, fără legătură cu procesele petrogenetice specifice; ex. unele enclave → xenolite, din rocile magmatice; 2. în cazul piroclastitelor, caracterul unui constituent provenit din infrastructura aparatului vulcanic; ex. fragmente de ș. crist., argile, calcare etc.

Intrare: accidental
accidental adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • accidental
  • accidentalul
  • accidentalu‑
  • accidenta
  • accidentala
plural
  • accidentali
  • accidentalii
  • accidentale
  • accidentalele
genitiv-dativ singular
  • accidental
  • accidentalului
  • accidentale
  • accidentalei
plural
  • accidentali
  • accidentalilor
  • accidentale
  • accidentalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

accidental

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • În numeroase experiențe, neglijîndu-se unele aspecte accidentale, neesențiale, simplificîndu-se datele, amplificîndu-se efectele, făcîndu-se astfel mai vizibile manifestările relațiilor cauzale, se urmărește tocmai reliefarea a ceea ce e important, necesar în legătura dintre fenomene. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 348, 2/1.
        surse: DLRLC

etimologie: