13 definiții pentru accident (muz.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

accident [At: DA / Pl: ~e, ~i / E: fr accident, lat accidens, -ntis] 1 sn Întâmplare neprevăzută care poate provoca o avarie, rănirea sau moartea cuiva. 2 sn (Gig) Neregularitate a terenului. 3 sn (Fon; îs) ~ fonetic Modificare întâmplătoare, fără caracter de lege a unui sunet. 4 sm (Muz) Modificare a intonației unei note Si: alterație. 5 sn Semn grafic care indică un accident (4).

ACCIDÉNT, (1, 2, 3, 4, 6) accidente, s. n., (5) accidenți, s. m. 1. S. n. Eveniment fortuit, imprevizibil, care întrerupe mersul normal al lucrurilor (provocând avarii, răniri, mutilări sau chiar moartea). ♦ Fapt întâmplător, banal, care aduce nenorocire. 2. S. n. (Fil.) Însușire trecătoare, neesențială a unui lucru. 3. S. n. (Geogr.) Neregularitate a solului. 4. S. n. (Lingv.; în sintagma) Accident fonetic = modificare întâmplătoare a unui sunet, fără caracter de lege. 5. S. m. (Muz.) Alterație. ♦ Semn care indică această modificare a intonației unei note. 6. S. n. (Med.) Fenomen neașteptat care survine în cursul unei boli. – Din fr. accident, lat. accidens, -ntis.

ACCIDÉNT (1-4, 6) accidente, s. n. (5) accidenți, s. m. 1. Eveniment fortuit, imprevizibil, care întrerupe mersul normal al lucrurilor (provocând avarii, răniri, mutilări sau chiar moartea). ♦ Fapt întâmplător, banal, care aduce nenorocire. 2. (Fil.) Însușire trecătoare, neesențială a unui lucru. 3. (Geogr.) Neregularitate a solului. 4. (Lingv.; în sintagma) Accident fonetic = modificare întâmplătoare a unui sunet, fără caracter de lege. 5. (Muz.) Alterație. ♦ Semn care indică această modificare a intonației unei note. 6. (Med.) Fenomen neașteptat care survine în cursul unei boli. – Din fr. accident, lat. accidens, -ntis.

ACCIDÉNT, (1, 2) accidente, s. n., (3) accidenți, s. m. 1. Întîmplare care întrerupe în mod neprevăzut mersul normal al lucrurilor. Un accident la motor. ◊ Întîmplare care aduce o rănire, o mutilare sau moartea. Și-a pierdut mÎna într-un accident de automobil.Accident de muncă = rănire sau moarte în timpul și din cauza muncii. 2. Neregularitate a solului, ridicătură sau adîncitură pe suprafața pămîntului. Accidente de teren. 3. (Muz.) Semn care, pus înaintea unei note, indică alterarea înălțimii unui sunet cu un semiton sau două. Accidenții sînt: diezul, bemolul și becarul.

ACCIDÉNT, (1, 2) accidente, s. n., (3) accidenți, s. m. 1. Întâmplare neplăcută care întrerupe în mod neprevăzut mersul normal al lucrurilor. ♦ Întâmplare nenorocită care aduce rănirea, mutilarea sau moartea cuiva. 2. Neregularitate a solului. 3. (Muz.) Semn care, pus înaintea unei note, alterează înălțimea unui sunet cu un semiton sau două. – Fr. accident (lat. lit. accidens, -ntis).

ACCIDÉNT s.n. 1. Întâmplare neprevăzută, venită pe neașteptate, care curmă o situație normală. ♦ Întâmplare care aduce o nenorocire. 2. Ridicătură sau adâncitură care schimbă perspectiva unui teren. 3. Însușire a unui lucru, a unui fenomen nelegată de esența, de ființa lui. // s.m. Semn (diez, bemol etc.) care alterează intonația unei note. V. alterație.Accident fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilația, epenteza, metateza etc.). [Pron. ac-ci-, pl. -nte, (s.m.) -nți. / < fr. accident, cf. it. accidente, lat. accidens].

ACCIDÉNT I. s. n. 1. eveniment întâmplător și neprevăzut, cu consecințe dăunătoare. 2. ridicătură, adâncitură a unui teren. 3. însușire a unui lucru, fenomen nelegată de esența lui. 4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilația, epenteza, metateza). II. s. m. alterație. (< fr. accident, lat. accidens)

*accidént n., pl. e (fr. accident d. lat. áccidens, -éntis. care se întâmplă. V. incident). Întîmplare neprevăzută. Nenorocire. Accident de teren, rîdĭcătură saŭ adîncătură. Pict. Accidente de lumină, combinațiune a luminii și a umbrelor pe tabloŭ. Muz. (și masc.). Semn care modifică nota (diez, bemol, becar).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

accidént1 (semn muzical) s. m., pl. accidénți

accidént (muz.) s. m., pl. accidénți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ACCIDÉNT s. 1. (GEOGR.) denivelare, denivelație, neregularitate. (~ de teren.) 2. v. alterație.

ACCIDENT s. 1. (GEOGR.) neregularitate. (Dealul este un ~ de teren.) 2. (MUZ.) alterație.

Intrare: accident (muz.)
accident2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • accident
  • accidentul
  • accidentu‑
plural
  • accidenți
  • accidenții
genitiv-dativ singular
  • accident
  • accidentului
plural
  • accidenți
  • accidenților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

accident (muz.)

  • surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.1. Semn care indică această modificare a intonației unei note.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Accidenții sunt: diezul, bemolul și becarul.
        surse: DLRLC

etimologie: