14 definiții pentru împărtăși

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPĂRTĂȘÍ, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Bis.) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. – În + părtaș.

ÎMPĂRTĂȘÍ, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Bis.) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. – În + părtaș.

împărtăși [At: (a. 1683) APOSTOL, ap. TDRG / V: a, ~toșa / Pzi: esc / E: în- + părtaș] 1-2 vtr A (se) face (pe cineva) părtaș la ceva. 3 vr A primi din ... 4-5 vtr (Bis) A (se) cumineca (1-2). 6 vt A accepta punctul de vedere al cuiva. 7-8 vtrr A (se) destăinui cuiva ceva. 9 vt A împărți cu cineva ceva. 10 vr A se molipsi. 11 vt (Nob) A da și altuia. 12 vt A primi o parte din ceva.

ÎMPĂRTĂȘÍ, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la idei, gînduri, sentimente) A comunica, a face cunoscut, a destăinui. Badea Ilie îmi împărtăși nu știu pentru a citea oară bucuria și îngrijorările. C. PETRESCU, S. 137. Călugărul Dan e unul din școlarii Academiei, iar cu deosebire al maistrului Ruben, care-i împărtășește toate îndoielile. EMINESCU, N. 52. Să-ți deie un răspuns, pre care apoi să mi-l împărtășești fără zăbavă. KOGĂLNICEANU, S. 198. ◊ Refl. reciproc. Vă împărtășeați impresiile, rîdeați amintindu-vă comedioara lui Alecsandri. PAS, Z. I 187. 2. Tranz. A primi, a accepta, a fi de acord cu... Copiii împărtășeau opiniile părinților. ARGHEZI, P. T. 129. Noi, împărtășind părerile lui, lucram cu stăruință. CARAGIALE, O. II 357. 3. Refl. (Cu determinări introduse prin prep. «din» sau, învechit, «de») A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva. Numai împăratul se mîhnea în sufletul său că nu este față și fiul său cel mic care să se împărtășească de bucuria poporului său. ISPIRESCU, L. 297. Hatmanii lîngă dînsul păzeau tăcere, respectînd supărarea sa de care și ei se împărtășeau. NEGRUZZI, S. I 168. ◊ Tranz. fact. Razile soarelui au împărtășit de a sa frumoasă lumină pînă și cele mai nepătrunsă desimi a codrilor. DRĂGHICI, R. 154. ♦ Tranz. A avea parte de... Ne înlîlneam iarăși acum în pragul unei noi și grele meserii, meniți a împărtăși aceeași soartă. BART, S. M. 12. ♦ Tranz. A împărți cu cineva ceva. Acum dezbracă acest palton și vină să împărtășești masa cu mine. C. PETRESCU, C. V. 154. Un înger... cu care împărtășesc toate bucuriile și fericirile vieții. La TDRG. Mulțămesc, moșule, mulțămesc; o să împărtășesc și cina și o să dorm și pe așternutul d-tale. HOGAȘ, M. N. 67. ♦ Refl. A primi din..., a se înfrupta din... Trăia la noi, la Balta Neagră, un vînător vestit, Bubuc, pe care oamenii din satul său îl iubeau, căci adeseori se împărtășeau din mistreții și cerbii pe care el îi aducea din munte. SADOVEANU, D. P. 133. La gesturile lor că ar voi să se împărtășească din plăcerile noastre, că ar voi să mănînce, să se odihnească, n-am putut răspunde. ARGHEZI, P. T. 43. 4. Tranz. (Bis.) A da împărtășania; a cumineca. ♦ Refl. A lua împărtășanie. Te-ai spovăduit, pîn-a nu pleca de-acasă?... – Ba nici am gîndit; dar tu te-ai împărtășit? ALECSANDRI, T. I 426. ◊ Fig. Dunărea era socotită... [de daci] fluviu sfînt, din care se împărtășeau cu apă înainte de a porni la luptă. IST. R.P.R. 34.

A ÎMPĂRTĂȘÍ ~ésc tranz. 1) (gânduri, idei etc.) A face cunoscut (pentru a găsi sprijin spiritual sau moral). Să-ți ~esc unele impresii. 2) (bucurii, necazuri etc.) A suporta împreună; a împărți. Au ~it aceeași soartă. 3) (păreri, opinii etc.) A primi ca bun; a accepta; a admite. ~ește opiniile lui. 4) rel. A supune ritualului de împărtășanie; a cumineca; a griji. /în + părtaș

A SE ÎMPĂRTĂȘÍ mă ~ésc intranz. 1) A primi o parte (din ceva). ~ din bunurile pământului. 2) rel. A primi împărtășania; a se cumineca; a se griji. /în + părtaș

ÎMPĂRTĂȘI vb. (Mold., ȚR) 1. A se face părtaș. A: Domnul . . . fiind dorit a să împărtăși cu sărutarea sfintelor moști. GHEORGACHI. B: Că toți dintr-o pîine ne împărtășim. APOSTOL (1683). Să ne împărtășim bunătăților tale. MOL. 1741, 421; cf. MOL. 1743, 421; MOL. 1747, 208r. ♦ (Mold.) A accepta. Hotărîrea . . . toți o împărtășea. ILIODOR. 2. A se cumineca. A: În ziua de Gioie-Mare, cînd vor să se împărtășască sfintelor, înfricoșetoarelor taine. GHEORGACHI. B: (Fig.) Iară de vin să se ferească desăvîrșit, fără numai, de va face trebuință pentru slăbiciunea stomahului, atunci să se împărtășască puțintel. MD2, 2v. Etimologie: pref. în- + părtaș + suf. -i.

împărtășì v. 1. a face parte cuiva: nestematele odoare cu care îl împărtășise soarta OD.; 2. a comunica; 3. a lua parte, a participa; 4. a da, a lua sfânta grijanie. [V. părtaș].

împărtășésc v. tr. (d. părtaș). Fac parte cuĭva, daŭ: natura-l împărtășise cu toată frumuseța. Daŭ împărtășanie: simțind că i se apropie moartea, chemă un preut ca să-l împărtășească. Iau parte la, particip la: a împărtăși durerea cuĭva. Comunica: a împărtăși cuĭva o veste.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împărtăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărtășesc, 3 sg. împărtășește, imperf. 1 împărtășeam; conj. prez. 1 sg. să împărtășesc, 3 să împărtășească

împărtăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărtășesc, imperf. 3 sg. împărtășea; conj. prez. 3 împărtășească

împărtășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărtășésc, imperf. 3 sg. împărtășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. împărtășeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPĂRTĂȘÍ vb. 1. v. destăinui. 2. v. transmite. 3. v. schimba. 4. (BIS.) a (se) cumineca, (înv. și pop.) a (se) griji, (înv. și reg.) a (se) pricestui, (înv.) a (se) comunica. 5. a accepta, a admite, a primi. (Nu ~ opiniile lui.) 6. a împărți. (Au ~ aceeași soartă.)

ÎMPĂRTĂȘI vb. 1. a declara, a destăinui, a dezvălui, a divulga, a încredința, a mărturisi, a revela, a spovedi, a spune, (livr.) a confia, (înv. și pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (înv.) a propovădui. (I-a ~ marele său secret.) 2. a transmite. (Să-ți ~ unele impresii fugare.) 3. a schimba. (A ~ unele impresii cu cineva.) 4. (BIS.) a (se) cumineca, (înv. și pop.) a (se) griji, (înv. și reg.) a (se) pricestui, (înv.) a (se) comunica. 5. a accepta, a admite, a primi. (Nu ~ opiniile lui.) 6. a împărți. (Au ~ aceeași soartă.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

împărtăși, împărtășesc v. r. a bea, a consuma băuturi alcoolice.

Intrare: împărtăși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împărtăși
  • ‑mpărtăși
  • împărtășire
  • ‑mpărtășire
  • împărtășit
  • ‑mpărtășit
  • împărtășitu‑
  • ‑mpărtășitu‑
  • împărtășind
  • ‑mpărtășind
  • împărtășindu‑
  • ‑mpărtășindu‑
singular plural
  • împărtășește
  • ‑mpărtășește
  • împărtășiți
  • ‑mpărtășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împărtășesc
  • ‑mpărtășesc
(să)
  • împărtășesc
  • ‑mpărtășesc
  • împărtășeam
  • ‑mpărtășeam
  • împărtășii
  • ‑mpărtășii
  • împărtășisem
  • ‑mpărtășisem
a II-a (tu)
  • împărtășești
  • ‑mpărtășești
(să)
  • împărtășești
  • ‑mpărtășești
  • împărtășeai
  • ‑mpărtășeai
  • împărtășiși
  • ‑mpărtășiși
  • împărtășiseși
  • ‑mpărtășiseși
a III-a (el, ea)
  • împărtășește
  • ‑mpărtășește
(să)
  • împărtășească
  • ‑mpărtășească
  • împărtășea
  • ‑mpărtășea
  • împărtăși
  • ‑mpărtăși
  • împărtășise
  • ‑mpărtășise
plural I (noi)
  • împărtășim
  • ‑mpărtășim
(să)
  • împărtășim
  • ‑mpărtășim
  • împărtășeam
  • ‑mpărtășeam
  • împărtășirăm
  • ‑mpărtășirăm
  • împărtășiserăm
  • ‑mpărtășiserăm
  • împărtășisem
  • ‑mpărtășisem
a II-a (voi)
  • împărtășiți
  • ‑mpărtășiți
(să)
  • împărtășiți
  • ‑mpărtășiți
  • împărtășeați
  • ‑mpărtășeați
  • împărtășirăți
  • ‑mpărtășirăți
  • împărtășiserăți
  • ‑mpărtășiserăți
  • împărtășiseți
  • ‑mpărtășiseți
a III-a (ei, ele)
  • împărtășesc
  • ‑mpărtășesc
(să)
  • împărtășească
  • ‑mpărtășească
  • împărtășeau
  • ‑mpărtășeau
  • împărtăși
  • ‑mpărtăși
  • împărtășiseră
  • ‑mpărtășiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împărtăși, împărtășescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv (termen) bisericesc A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Te-ai spovăduit, pîn-a nu pleca de-acasă?... – Ba nici am gîndit; dar tu te-ai împărtășit? ALECSANDRI, T. I 426. DLRLC
    • format_quote figurat Dunărea era socotită... [de daci] fluviu sfînt, din care se împărtășeau cu apă înainte de a porni la luptă. IST. R.P.R. 34. DLRLC
  • 2. tranzitiv A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Copiii împărtășeau opiniile părinților. ARGHEZI, P. T. 129. DLRLC
    • format_quote Noi, împărtășind părerile lui, lucram cu stăruință. CARAGIALE, O. II 357. DLRLC
  • 3. tranzitiv A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: împărți
    • format_quote Ne înlîlneam iarăși acum în pragul unei noi și grele meserii, meniți a împărtăși aceeași soartă. BART, S. M. 12. DLRLC
    • format_quote Acum dezbracă acest palton și vină să împărtășești masa cu mine. C. PETRESCU, C. V. 154. DLRLC
    • format_quote Un înger... cu care împărtășesc toate bucuriile și fericirile vieții. La TDRG. DLRLC
    • format_quote Mulțămesc, moșule, mulțămesc; o să împărtășesc și cina și o să dorm și pe așternutul d-tale. HOGAȘ, M. N. 67. DLRLC
    • 3.1. reflexiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziția „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Numai împăratul se mîhnea în sufletul său că nu este față și fiul său cel mic care să se împărtășească de bucuria poporului său. ISPIRESCU, L. 297. DLRLC
      • format_quote Hatmanii lîngă dînsul păzeau tăcere, respectînd supărarea sa de care și ei se împărtășeau. NEGRUZZI, S. I 168. DLRLC
      • format_quote tranzitiv factitiv Razile soarelui au împărtășit de a sa frumoasă lumină pînă și cele mai nepătrunsă desimi a codrilor. DRĂGHICI, R. 154. DLRLC
      • format_quote Trăia la noi, la Balta Neagră, un vînător vestit, Bubuc, pe care oamenii din satul său îl iubeau, căci adeseori se împărtășeau din mistreții și cerbii pe care el îi aducea din munte. SADOVEANU, D. P. 133. DLRLC
      • format_quote La gesturile lor că ar voi să se împărtășească din plăcerile noastre, că ar voi să mănînce, să se odihnească, n-am putut răspunde. ARGHEZI, P. T. 43. DLRLC
  • 4. tranzitiv A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Badea Ilie îmi împărtăși nu știu pentru a cîtea oară bucuria și îngrijorările. C. PETRESCU, S. 137. DLRLC
    • format_quote Călugărul Dan e unul din școlarii Academiei, iar cu deosebire al maistrului Ruben, care-i împărtășește toate îndoielile. EMINESCU, N. 52. DLRLC
    • format_quote Să-ți deie un răspuns, pre care apoi să mi-l împărtășești fără zăbavă. KOGĂLNICEANU, S. 198. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Vă împărtășeați impresiile, rîdeați amintindu-vă comedioara lui Alecsandri. PAS, Z. I 187. DLRLC
etimologie:
  • În + părtaș DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.