13 definiții pentru țârcovnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚÂRCÓVNIC, țârcovnici, s. m. (Pop.) Persoană care are în grijă curățenia și buna rânduială a unei biserici; p. ext. cântăreț, dascăl de biserică. – Din sl. țŭrkovĭnikŭ.

ȚÂRCÓVNIC, țârcovnici, s. m. Persoană care are în grijă curățenia și buna rânduială a unei biserici; p. ext. cântăreț, dascăl de biserică. – Din sl. crŭkovřnikŭ.

ȚÂRCÓVNIC ~ci m. Persoană care are în grijă o biserică, îndeplinind și anumite servicii la oficierea cultului religios; paracliser; pălămar. /<sl. crukoviniku

țârcovnic m. paraclisier. [Slav. ȚRŬKŬVĬNĬKŬ (din ȚRŬKY, biserică)].

ȚÎRCÓVNIC, țîrcovnici, s. m. Persoană care are în grijă curățenia și buna rînduială a unei biserici (v. paracliser, pălămar); p. ext. cîntăreț, dascăl de biserică, psalt. În căldărușa țîrcovnicului se află apă sfințită. STANCU, D. 32. Bătrînul a rămas în odaia țîrcovnicului, la un foc bun de paie. CAMIL PETRESCU, O. I 40. Copiii se ghemuiau în odaia țîrcovnicului, jos, pe cărămizi. GHICA, S. 55.

țîrcóvnic m. (vsl. crŭkŭvĭnikŭ, d. crŭky, gen. crŭkŭve, biserică, care vine d. vgerm. khiricâ, ngerm. kirche, biserică, d. vgr. kyriaké, Duminica; bg. cŭrkovnik și čerkovnik, rus. cerkóvnik. V. țîrcov, circovĭ. Cp. cu ceasornic, duhovnic). Iron. Servitor de biserică (clisiarh, paraclisier). – Și -ómnic (Ĭov. 35).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țârcóvnic (pop.) s. m., pl. țârcóvnici

țârcóvnic s. m., pl. țârcóvnici


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚÂRCÓVNIC s. 1. v. paracliser. 2. v. dascăl.

ȚÎRCOVNIC s. (BIS.) 1. paracliser, (reg.) clisiarh, clisier, crîsnic, pălămar, (Transilv.) făt, (Transilv. și Bucov.) sfăt. (~ul se ocupă de îngrijirea unei biserici.) 2. cîntăreț, dascăl, diac, paracliser, psalt, (Transilv.) cantor, făt, (înv.) eclisiarh, grămătic. (~ul îl ajută pe preot la oficierea slujbei.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țîrcóvnic (-ci), s. m. – Dascăl. – Var. țercovnic, țîrcomnic. Sl. crŭkovĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 435; Conev 108), cf. bg. crăkovnik, slov., rus. cerkovnik.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țârcovnic v. cântăreț (1).

Intrare: țârcovnic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârcovnic
  • țârcovnicul
  • țârcovnicu‑
plural
  • țârcovnici
  • țârcovnicii
genitiv-dativ singular
  • țârcovnic
  • țârcovnicului
plural
  • țârcovnici
  • țârcovnicilor
vocativ singular
  • țârcovnicule
  • țârcovnice
plural
  • țârcovnicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țârcovnic

  • 1. popular Persoană care are în grijă curățenia și buna rânduială a unei biserici.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: paracliser pălămar (paracliser) 3 exemple
    exemple
    • În căldărușa țîrcovnicului se află apă sfințită. STANCU, D. 32.
      surse: DLRLC
    • Bătrînul a rămas în odaia țîrcovnicului, la un foc bun de paie. CAMIL PETRESCU, O. I 40.
      surse: DLRLC
    • Copiii se ghemuiau în odaia țîrcovnicului, jos, pe cărămizi. GHICA, S. 55.
      surse: DLRLC

etimologie: