țîrcóvnic m. (vsl. crŭkŭvĭnikŭ, d. crŭky, gen. crŭkŭve, biserică, care vine d. vgerm. khiricâ, ngerm. kirche, biserică, d. vgr. kyriaké, Duminica; bg. cŭrkovnik și čerkovnik, rus. cerkóvnik. V. țîrcov, circovĭ. Cp. cu ceasornic, duhovnic). Iron. Servitor de biserică (clisiarh, paraclisier). – Și -ómnic (Ĭov. 35).