Definiția cu ID-ul 512895:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
țîrcovnic (-ci), s. m. – Dascăl. – Var. țercovnic, țîrcomnic. Sl. crŭkovĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 435; Conev 108), cf. bg. crăkovnik, slov., rus. cerkovnik.