20 de definiții pentru țâră țiră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚẤRĂ, țâre, s. f. (Pop.) Ruptură, zdreanță. ◊ Loc. adj. și adv. O țâră = puțin, nițel. ◊ Expr. A se face țâră = a) a se rupe, a se face bucăți; b) a se ghemui de frică. – Et. nec.

țâ1 sf [At: ANON. CAR. / V: țără, ți[1] / Pl: ~re / E: ns cf alb cërre] (Pop; de obicei udp „de”) 1 Cantitate (foarte) mică. 2 Durată (foarte) mică. 3 Măsură (foarte) mică Si: pic1. 4 (Îlav) O ~ (sau o țâr') Puțin. 5 (Îla) Nici ~ de... Nici un fel de... 6 (Îlav) Cu ~ra sau ~ra-~ra Câte puțin. 7 (Îlav) Nici o ~ Deloc. 8 (Pop) Zdreanță. 9-10 (Reg; îljv) Tot (sau toată) ~ Găurit peste tot Si: ciuruit3 (5). 11-12 (Reg; îe) A (se) face (tot) ~ (sau ~re) A (se) găuri în multe locuri Si: a (se) ciurui1 (4-5), a (se) zdrențui. 13-14 (Reg; îae) A (se) face bucăți Si: a se rupe, a se sfărâma. 15 (Îae; d. oameni) A ucide. 16 (Îae) A se frământa foarte tare. 17 (Îae) A se teme. 18 (Îae) A se ghemui de frică. 19 (Reg; îe) A face ~ și fărină (sau praf și ~), a se face ~ și nemică A se face praf și pulbere Si: a se sfărâma. corectată

  1. În original, ambele variante fără accent — LauraGellner

țâ2 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~re / E: nct] (Reg) Prăjină lungă de grosimea unui par de vie.

ȚẤRĂ s. f. (Pop.) Ruptură, zdreanță. ◊ Loc. adj. și adv. O țâră = puțin, nițel. ◊ Expr. A se face țâră = a) a se rupe, a se face bucăți; b) a se ghemui de frică. – Et. nec.

ȚÂRĂ f. pop.: O ~ a) o cantitate foarte mică; puțin de tot; un pic; oleacă; nițel; b) o clipă; un moment. /Din țâr

ți2[1] sf vz țâră2

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

ȚÎ́RĂ2 s. f. (Regional) Bucată ruptă (de undeva); ruptură, zdreanță. (Atestat în forma țiră) Avea o pălărie rea-n cap și niște desagi tot țiră-n spate. RETEGANUL, P. I 6. ◊ Expr. A se face țîră = a) a se rupe, a plesni, a se face fărîme. Cămășile pe ei erau negre ca coșul, nespălate cu lunile și făcute țîră de nu găseai petec bun să legi sare. ȘEZ. XII 105. (Fig.) Se cătrăni și să-nfioră, de gîndeai că toată țîră se face. RETEGANUL, P. V 42; b) a se strînge ghem (de frică). Să făcea țîră de frică ce-i era. ȘEZ. VII 184. – Variantă: țíră s. f.

ȚÎ́RĂ1 s. f. (În loc. adj. și adv.) O țîră = puțin. Stai o țîră, să vă-ntreb eu ceva, că tot sînteți aici. DUMITRIU, N. 280. S-a depărtat o țîră de noi, pășind de-a-ndăratelea. VORNIC, P. 100. Intră în coliba mea de te ospătează și te odihnește o țîră. POPESCU, B. II 30. ◊ (Legat de substantiv prin prep. «de») Îngăduiți să mai iau o țîră de putere din ploscă. SADOVEANU, N. F. 18. Veneam înapoi pe vagon, de mă udase o țîră de ploaie. C. PETRESCU, S. 148. Îi vîram o țîră de minte lui Gavril. ALECSANDRI, T. 1533. (În contexte figurate) Mi-a trimis mîndra d-acasă, Într-o foaie de bujor, Mi-a trimis o țîr* de dor. BIBICESCU, P. P. 25.

țără f. 1. picătură; 2. fig. mică cantitate, puțin de tot: o țără de pâine; 3. moment: numai o țără cât a stat de s’a uitat CR. [V. țăr!].

țî́ră f. (d. țîr 1). Maĭ ales în Olt. Fam. (o țîră). O leacă, un pic, puțin: o țîră de apă, de mîncare, de vreme. Vest. Est. Cu țîra saŭ țîra-țîra, cu țîrîita, cîte puțin: a plăti țîra-țîra. Trans. Un suman țîră, un suman hărtănit, ferfeniță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!țấră (pop.) s. f., g.-d. art. țấrei; pl. țấre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚÂRĂ s. v. fărâmă, fir, jerpelitură, pic, picătură, pișcătură, ruptură, strop, zdreanță.

țî s. v. FĂRÎMĂ. FIR. JERPELITURĂ. PIC. PICĂTURĂ. PIȘCĂTURĂ. RUPTURĂ. STROP. ZDREANȚĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țấră, țâre, s.f. – (reg.) Cantitate mică din ceva. În expr. a se face țâră = a se rupe, a se face bucăți. „Că de nu-i îndărăpta, / Din vârv până-n rădăcină / Te fac țâră și făină” (Papahagi, 1925: 280). ♦ (onom.) Țâră, Țâra, nume de familie în Maramureș. – Et. nec. (DEX); cuvânt autohton, din i.-e. *k’er, dac. *sar- (Reichenkron, 1966); posibil cuvânt autohton (Brâncuș, 1983); cf. alb. cërre (MDA).

țấră, -e, s.f. – Cantitate mică din ceva. O țâră = un pic, un strop, puțin. În expr. a se face țâră = a se rupe, a se face bucăți. „Că de nu-i îndărăpta, / Din vârv până-n rădăcină / Te fac țâră și făină” (Papahagi 1925: 280). – Posibil cuvânt autohton (Brâncuși 1983); Cf. alb. cërre (MDA).

Intrare: țâră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâ
  • țâra
plural
  • țâre
  • țârele
genitiv-dativ singular
  • țâre
  • țârei
plural
  • țâre
  • țârelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ți
  • țira
plural
  • țire
  • țirele
genitiv-dativ singular
  • țire
  • țirei
plural
  • țire
  • țirelor
vocativ singular
plural

țâră țiră

  • 1. popular Bucată ruptă (de undeva).
    exemple
    • Avea o pălărie rea-n cap și niște desagi tot țiră-n spate. RETEGANUL, P. I 6.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Stai o țîră, să vă-ntreb eu ceva, că tot sînteți aici. DUMITRIU, N. 280.
        surse: DLRLC
      • S-a depărtat o țîră de noi, pășind de-a-ndăratelea. VORNIC, P. 100.
        surse: DLRLC
      • Intră în coliba mea de te ospătează și te odihnește o țîră. POPESCU, B. II 30.
        surse: DLRLC
      • Îngăduiți să mai iau o țîră de putere din ploscă. SADOVEANU, N. F. 18.
        surse: DLRLC
      • Veneam înapoi pe vagon, de mă udase o țîră de ploaie. C. PETRESCU, S. 148.
        surse: DLRLC
      • Îi vîram o țîră de minte lui Gavril. ALECSANDRI, T. 1533.
        surse: DLRLC
      • figurat Mi-a trimis mîndra d-acasă, Într-o foaie de bujor, Mi-a trimis o țîr’ de dor. BIBICESCU, P. P. 25.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A se face țâră = a se rupe, a se face bucăți.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: plesni 2 exemple
      exemple
      • Cămășile pe ei erau negre ca coșul, nespălate cu lunile și făcute țîră de nu găseai petec bun să legi sare. ȘEZ. XII 105.
        surse: DLRLC
      • figurat Se cătrăni și să-nfioră, de gîndeai că toată țîră se face. RETEGANUL, P. V 42.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A se face țâră = a se ghemui de frică.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Să făcea țîră de frică ce-i era. ȘEZ. VII 184.
        surse: DLRLC

etimologie: