16 definiții pentru șugubăț șugubeț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUGUBẮȚ, -EÁȚĂ, șugubeți, -e, adj. 1. Glumeț, hazliu; poznaș. 2. (Înv.) Primejdios; înșelător, amăgitor. [Var.: șugubéț, -eáță adj.] – Din sl. dušegubĭcĭ.

șugubăț, ~eață a [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 5V/19/ V: (reg) șig~, ~beț, (înv) ~gob~ / Pl: ~beți, ~bețe / E: slv доушегоувьць cf și șugui, bg шегобнец] 1 (Înv) Care este criminal Si: ucigaș. 2 (Înv) Care este periculos Si: primejdios. 3 (Înv) Înșelător. 4 (Reg; d. oameni, d. manifestări, sentimente ale lor) Care este viclean Si: perfid. 5 (Pop) Care este poznaș Si: glumeț, hazliu, spiritual.

ȘUGUBẮȚ, -EÁȚĂ, șugubeți, -e, adj. 1. Glumeț, hazliu; poznaș. 2. (Înv.) Primejdios; înșelător, amăgitor. [Var.: șugubéț, -eáță adj.] – Din sl. dušegubĩcĩ.

ȘUGUBẮȚ, -ÁȚĂ, șugubeți, -e, adj. 1. (Despre oameni și despre manifestările lor) Glumeț, hazliu, poznaș, vesel. Oaspele cînta acum iar niște drăcii șugubețe. CAMIL PETRESCU, O. I 131. Nu-i mai încîntă decît mutra-i trecătoare de om șugubăț și felul lui de-a povesti. STĂNOIU, C. I. 113. Bată-te fericea și norocul să te bată! Șugubăț mai ești! MIRONESCU, S. A. 91. ◊ Fig. Veverițele șugubețe, cu coada vîlvoi... sar zglobii pe crăcile copacilor. ODOBESCU, S. III 185. 2. (Învechit) Primejdios, înșelător, amăgitor; rău. În călătoria ta... să te ferești de omul roș, iară mai ales de cel spîn – cît îi putea, să n-ai de-a face cu dînșii, căci sînt foarte șugubeți. CREANGĂ, P. 198. Locurile acestea sînt șugubețe; de unde știi cum vine întîmplarea, și, doamne ferește, să nu-ți cadă greu singur. id. ib. 201. Nevoia e cea mai șugubață capcană. CONTEMPORANUL, VII 388. – Variantă: șugubéț, -eáță (ODOBESCU, S. III 230, ALECSANDRI, S. 70) adj.

ȘUGUBẮȚ ~eáță (~éți, ~éțe) 1) Care șuguiește; care este bun de glume; plin de haz. 2) fig. rar Care induce în eroare; amăgitor; înșelător; iluzoriu. /<sl. dušegubici

ȘUGUBĂȚ adj. (Mold.) 1. Ucigaș, criminal. Acesta au gonit din besearică, pre-mpăratul Numerian că era sigubăt, că ucisease pre fiiul împăratului perșilor. DOSOFTEI, VS; cf. DOSOFTEI, MOL. ◊ (Substantival) Un neguțătoriu cu aur mult trecînd pre acolea, l-au ucis un șugubăț. DOSOFTEI, VS. 2. Periculos, primejdios; viclean, perfid. Mult mă mir, atîta cît ești de amăgitoare, mincinoasă și șugubață, cum le Dumnedzău rabdă. CD 1698, 1v. Variante: șigubăț (DOSOFTEI, VS). Etimologie: sl. dušegubĭcĭ. Vezi și șugubină. Cf. alnic, amăgelnic, amăgeu, balamut, celarnic, celuitor, hamiș, hîtru (2), înceluitor, marghiol, măiestreț, opăcitor, șuvealnic, telpiz.

șugubăț a. Mold. 1. primejdios: locurile acestea sunt șugubețe CR.; 2. răutăcios: veverițele șugubețe care sar sglobii OD.; 3. glumeț: bre! ce om șugubăț! Al. [Vechiu-rom. șugubăț, ucigaș, criminal = slav. (DU)ȘEGUBĬȚĬ, ucigaș (v. șugubină): slăbirea treptată a sensului e analogă cu a lui bazaconie; accepțiunea de «glumeț» rezultă din influență lui șuguì].

șugubắț, -eáță adj., pl. ețĭ, ețe (vsl. duše-gubĭcĭ, perzător de suflet, criminal, de unde s’a făcut *de șugubăț, apoĭ, supt infl. luĭ a șugui, șugubăț. V. șugubină). Vechĭ. Ucigaș. Azĭ. Est. Fam. Poznaș (glumeț orĭ care-țĭ face surprize neplăcute): om, cal, loc șugubăț. Vechĭ și șigu-.

ȘUGUBÉȚ, -EÁȚĂ adj. v. șugubăț.

ȘUGUBÉȚ, -EÁȚĂ adj. v. șugubăț.

ȘUGUBÉȚ, -EÁȚĂ adj. v. șugubăț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șugubắț adj. m., pl. șugubéți; f. șugubeáță, pl. șugubéțe

șugubăț adj. m., pl. șugubéți; f. sg. șugubeáță, pl. șugubéțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘUGUBĂȚ adj. v. glumeț, hazliu, poznaș, vesel.

ȘUGUBĂȚ s., adj. v. asasin, criminal, omorîtor, ucigaș.

șugubăț adj. v. GLUMEȚ. HAZLIU. POZNAȘ. VESEL.

șugubăț s., adj. v. ASASIN. CRIMINAL. OMORÎTOR. UCIGAȘ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șugubắț (-eáță), adj.1. Asasin. – 2. Periculos. – 3. Poznaș. Sl. dušegubĭcĭ (Șeineanu, Semasiol., 216; Tiktin), cf. deșugubină, apropiat prin etimologie populară de a șugui „a glumi”.

Intrare: șugubăț
șugubăț1 (f. -eață) adjectiv
adjectiv (A26)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șugubăț
  • șugubățul
  • șugubățu‑
  • șugubeață
  • șugubeața
plural
  • șugubeți
  • șugubeții
  • șugubețe
  • șugubețele
genitiv-dativ singular
  • șugubăț
  • șugubățului
  • șugubețe
  • șugubeței
plural
  • șugubeți
  • șugubeților
  • șugubețe
  • șugubețelor
vocativ singular
plural
șugubăț2 (f. -ață) adjectiv
adjectiv (A26.1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șugubăț
  • șugubățul
  • șugubățu‑
  • șugubață
  • șugubața
plural
  • șugubeți
  • șugubeții
  • șugubețe
  • șugubețele
genitiv-dativ singular
  • șugubăț
  • șugubățului
  • șugubețe
  • șugubeței
plural
  • șugubeți
  • șugubeților
  • șugubețe
  • șugubețelor
vocativ singular
plural
șugubeț adjectiv
adjectiv (A18)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șugubeț
  • șugubețul
  • șugubețu‑
  • șugubeață
  • șugubeața
plural
  • șugubeți
  • șugubeții
  • șugubețe
  • șugubețele
genitiv-dativ singular
  • șugubeț
  • șugubețului
  • șugubețe
  • șugubeței
plural
  • șugubeți
  • șugubeților
  • șugubețe
  • șugubețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șugubăț șugubeț

  • exemple
    • Oaspele cînta acum iar niște drăcii șugubețe. CAMIL PETRESCU, O. I 131.
      surse: DLRLC
    • Nu-i mai încîntă decît mutra-i trecătoare de om șugubăț și felul lui de-a povesti. STĂNOIU, C. I. 113.
      surse: DLRLC
    • Bată-te fericea și norocul să te bată! Șugubăț mai ești! MIRONESCU, S. A. 91.
      surse: DLRLC
    • figurat Veverițele șugubețe, cu coada vîlvoi... sar zglobii pe crăcile copacilor. ODOBESCU, S. III 185.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • În călătoria ta... să te ferești de omul roș, iară mai ales de cel spîn – cît îi putea, să n-ai de-a face cu dînșii, căci sînt foarte șugubeți. CREANGĂ, P. 198.
      surse: DLRLC
    • Locurile acestea sînt șugubețe; de unde știi cum vine întîmplarea, și, doamne ferește, să nu-ți cadă greu singur. CREANGĂ, P. 201.
      surse: DLRLC
    • Nevoia e cea mai șugubață capcană. CONTEMPORANUL, VII 388.
      surse: DLRLC

etimologie: