22 de definiții pentru ștachetă ștachet ștachete stachetă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘTACHÉTĂ, ștachete, s. f. 1. (Reg.) Ulucă, leaț. 2. Bară subțire, așezată transversal între doi stâlpi, confecționată din lemn, metal sau material plastic, peste care se execută sărituri în înălțime (libere sau cu prăjina) în atletism. [Var.: stachétă s. f., ștachéte s. m.] – Din germ. Staket.
ștachetă sf [At: LM / V: (reg) st~, ștăche~, stacheț, stăicheț, ~afet (Pl: ~uri) sn, ștachete, ~et, ~te (Pl: ~eți) sm, ~cheț sm, ștăicheț smp / Pl: ~te / E: ger Staket(e)] 1 (Trs; Ban) Gard de leațuri. 2 (Olt; Mun; prc) Leaț. 3 (Spc) Bară subțire (de lemn, metal sau material plastic), așezată orizontal pe două suporturi, la o anumită distanță de sol, peste care trebuie să sară sportivii fără să o atingă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTACHÉTĂ, ștachete, s. f. 1. (Reg.) Ulucă, leaț. 2. Bară subțire, așezată transversal, confecționată din lemn, metal sau material plastic, peste care trebuie să sară sportivii la întreceri sau la exerciții de atletism, fără să o atingă. [Var.: stachétă s. f., ștachéte s. m.] – Din germ. Staket.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTACHÉTĂ, ștachete, s. f. Ulucă, laț; (Sport) bară subțire, așezată orizontal, peste care trebuie să sară sportivii, fără să o atingă. – Variante: stachétă s. f., ștachét, ștachéte (STANCU D. 377) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTACHÉTĂ s.f. Ulucă. ♦ Bară subțire așezată orizontal, peste care trebuie să sară sportivii. [Var. stachetă s.f., ștachet, ștachete s.m. / < germ. Staket, cf. it. stecchetto].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTACHÉTĂ s. f. 1. bară subțire orizontală, peste care trebuie să sară sportivii. 2. (fig.) nivel de calitate a ceva. (< germ. Staket)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ȘTACHÉTĂ ~e f. 1) (la probele de atletism) Bară așezată transversal pe două suporturi peste care se execută sărituri în înălțime. 2) reg. Scândură îngustă și lungă, din care se fac garduri. 3) reg. Gard făcut din astfel de scânduri. /<germ. Staket[e]
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STACHÉTĂ s. f. v. ștachetă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STACHÉTĂ s. f. v. ștachetă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTACHÉTE s. m. v. ștachetă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTACHÉTE s. m. v. ștachetă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTACHÉTE s. m. v. ștachetă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stachetă sf vz ștachetă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștachete sm vz ștachetă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTACHÉT s. m. v. ștachetă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STACHÉTĂ s. f. v. ștachetă.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTACHÉT s.m. v. ștachetă.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTACHÉTE s.m. v. ștachetă.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
ștachétă s. f., g.-d. art. ștachétei; pl. ștachéte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ștachétă s. f., pl. ștachéte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ștachetă (sport), pl. ștachete
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
ștachét s. m., pl. ștachéți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ștachet, pl. ștacheți corectată
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ȘTACHÉTĂ s. v. leaț, șipcă, ulucă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ștachetă s. v. LEAȚ. ȘIPCĂ. ULUCĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M46) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ștachetă ștachet ștachete stachetă
- 2. Bară subțire, așezată transversal între doi stâlpi, confecționată din lemn, metal sau material plastic, peste care se execută sărituri în înălțime (libere sau cu prăjina) în atletism.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- surse: MDN '00
etimologie:
- limba germană Staketsurse: DEX '09 DEX '98 DN