22 de definiții pentru ștachetă ștachet ștachete stachetă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTACHÉTĂ, ștachete, s. f. 1. (Reg.) Ulucă, leaț. 2. Bară subțire, așezată transversal între doi stâlpi, confecționată din lemn, metal sau material plastic, peste care se execută sărituri în înălțime (libere sau cu prăjina) în atletism. [Var.: stachétă s. f., ștachéte s. m.] – Din germ. Staket.

ștache sf [At: LM / V: (reg) st~, ștăche~, stacheț, stăicheț, ~afet (Pl: ~uri) sn, ștachete, ~et, ~te (Pl: ~eți) sm, ~cheț sm, ștăicheț smp / Pl: ~te / E: ger Staket(e)] 1 (Trs; Ban) Gard de leațuri. 2 (Olt; Mun; prc) Leaț. 3 (Spc) Bară subțire (de lemn, metal sau material plastic), așezată orizontal pe două suporturi, la o anumită distanță de sol, peste care trebuie să sară sportivii fără să o atingă.

ȘTACHÉTĂ, ștachete, s. f. 1. (Reg.) Ulucă, leaț. 2. Bară subțire, așezată transversal, confecționată din lemn, metal sau material plastic, peste care trebuie să sară sportivii la întreceri sau la exerciții de atletism, fără să o atingă. [Var.: stachétă s. f., ștachéte s. m.] – Din germ. Staket.

ȘTACHÉTĂ, ștachete, s. f. Ulucă, laț; (Sport) bară subțire, așezată orizontal, peste care trebuie să sară sportivii, fără să o atingă. – Variante: stachétă s. f., ștachét, ștachéte (STANCU D. 377) s. m.

ȘTACHÉTĂ s.f. Ulucă. ♦ Bară subțire așezată orizontal, peste care trebuie să sară sportivii. [Var. stachetă s.f., ștachet, ștachete s.m. / < germ. Staket, cf. it. stecchetto].

ȘTACHÉTĂ s. f. 1. bară subțire orizontală, peste care trebuie să sară sportivii. 2. (fig.) nivel de calitate a ceva. (< germ. Staket)

ȘTACHÉTĂ ~e f. 1) (la probele de atletism) Bară așezată transversal pe două suporturi peste care se execută sărituri în înălțime. 2) reg. Scândură îngustă și lungă, din care se fac garduri. 3) reg. Gard făcut din astfel de scânduri. /<germ. Staket[e]

STACHÉTĂ s. f. v. ștachetă.

STACHÉTĂ s. f. v. ștachetă.

ȘTACHÉTE s. m. v. ștachetă.

ȘTACHÉTE s. m. v. ștachetă.

ȘTACHÉTE s. m. v. ștachetă.

stache sf vz ștachetă

ștachete sm vz ștachetă

ȘTACHÉT s. m. v. ștachetă.

STACHÉTĂ s. f. v. ștachetă.

ȘTACHÉT s.m. v. ștachetă.

ȘTACHÉTE s.m. v. ștachetă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ștachétă s. f., g.-d. art. ștachétei; pl. ștachéte

ștachétă s. f., pl. ștachéte

ștachetă (sport), pl. ștachete

ștachét s. m., pl. ștachéți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTACHÉTĂ s. v. leaț, șipcă, ulucă.

ștache s. v. LEAȚ. ȘIPCĂ. ULUCĂ.

Intrare: ștachetă
ștachetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștache
  • ștacheta
plural
  • ștachete
  • ștachetele
genitiv-dativ singular
  • ștachete
  • ștachetei
plural
  • ștachete
  • ștachetelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștachet
  • ștachetul
  • ștachetu‑
plural
  • ștacheți
  • ștacheții
genitiv-dativ singular
  • ștachet
  • ștachetului
plural
  • ștacheți
  • ștacheților
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștachete
  • ștachetele
plural
  • ștacheți
  • ștacheții
genitiv-dativ singular
  • ștachete
  • ștachetelui
plural
  • ștacheți
  • ștacheților
vocativ singular
plural
stachetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stache
  • stacheta
plural
  • stachete
  • stachetele
genitiv-dativ singular
  • stachete
  • stachetei
plural
  • stachete
  • stachetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ștachetă ștachet ștachete stachetă

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Bară subțire, așezată transversal între doi stâlpi, confecționată din lemn, metal sau material plastic, peste care se execută sărituri în înălțime (libere sau cu prăjina) în atletism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. figurat Nivel de calitate a ceva.
    surse: MDN '00

etimologie: