ștachetă sf [At: LM / V: (reg) st~, ștăche~, stacheț, stăicheț, ~afet (Pl: ~uri) sn, ștachete, ~et, ~te (Pl: ~eți) sm, ~cheț sm, ștăicheț smp / Pl: ~te / E: ger Staket(e)] 1 (Trs; Ban) Gard de leațuri. 2 (Olt; Mun; prc) Leaț. 3 (Spc) Bară subțire (de lemn, metal sau material plastic), așezată orizontal pe două suporturi, la o anumită distanță de sol, peste care trebuie să sară sportivii fără să o atingă.