15 definiții pentru șovăi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOVĂÍ, șovăi, vb. IV. Intranz. 1. A merge cu pas nesigur, a se împletici, a se clătina. 2. Fig. A fi nehotărât, a sta la îndoială, a ezita, a se codi. ♦ A se eschiva, a căuta pretexte. 3. Fig. A oscila, a fluctua. [Prez. ind. și: șovăiesc] – Et. nec.

ȘOVĂÍ, șóvăi, vb. IV. Intranz. 1. A merge cu pas nesigur, a se împletici, a se clătina. 2. Fig. A fi nehotărât, a sta la îndoială, a ezita, a se codi. ♦ A se eschiva, a căuta pretexte. 3. Fig. A oscila, a fluctua. [Prez. ind. și: șovăiesc] – Et. nec.

ȘOVĂÍ, șóvăi și șovăiesc, vb. IV. Intranz. 1. A merge cu pas nesigur, clătinîndu-se; a se împletici. Ghiță Lungu șovăi către un cotlon al lui din chilia de lîngă moară. SADOVEANU, M. C. 133. Sprijinindu-se de pereți, șovăind, se strecură pe ușă. BART, E. 254. Mergea Ivan, șovăind, cînd la o margine de drum, cînd la alta. CREANGĂ, P. 297. Ea mereu venea, Pe drum șovăia Și s-apropia. ALECSANDRI, P. P. 189. ◊ (Poetic) Calea noastră curgea capricioasă pe poalele pădurii sauazvîrlită dincolo de pîraie – șovăia prin pietrișuri, se pierdea în vadurile limpezi. GALACTION, O. I 38. ♦ (Despre lucruri) A se mișca, a oscila, a se clătina. Pluta, șovăind sub picioarele sale, îi clătină mîna tocmai în momentul cînd el descărca arma. GANE, N. I 81. ◊ (Prin metonimie) Luminările scăzute șovăiau. MACEDONSKI, O. I 84. 2. Fig. A fi nehotărît, a sta în cumpănă dacă să facă sau să spună un lucru; a nu se putea hotărî; a ezita. Cum de-a putut el șovăi odată? SADOVEANU, O. VII 163. Nu dorim vărsare de sînge, dar nu vom șovăi a întrebuința arma. REBREANU, R. II 235. Spuneți... Umilitu-m-am la voi? Șovăit-am în credință? BOLLIAC, O. 210. ◊ (Despre abstracte) Și-n pieptul lui mînia o clipă șovăiește. COȘBUC, P. I 142. 3. Fig. A se codi, a o suci, a o întoarce, a căuta pretexte. Ceilalți, nemaiavînd încotro șovăi, dieata rămase bună făcută. CREANGĂ, P. 15. Auzi, Nițule?... De-acu n-ai încotro șovăi! ALECSANDRI, T. 1582.

A ȘOVĂÍ șóvăi intranz. 1) A păși nesigur, împleticindu-se (de slăbiciune, de băutură etc.); a se clătina. 2) fig. A nu se putea hotărî; a sta în cumpănă; a ezita; a oscila; a balansa; a pendula. [Și șovăiesc] /<sl. šavati, bulg. šavam

șovăì v. 1. a se clătina pe picioare: intră șovăind; 2. fig. a nu fi sigur, a sta în cumpănă. [Dela un primitiv șov, oblic v. șovoit), de origină necunoscută].

șóvăĭ și -ăĭésc v. intr. (cp. cu ung. csóválni, a clătina din cap, pol. szwankować, germ. schwanken, a șovăi, și cu rom. încovoĭ). Vechĭ. Merg cotind ca să scap de urmăritorĭ. Merg clătinîndu-mă (de boală orĭ de beție). Fig. Lungesc vorba ca să scap de răspuns. Azĭ. Preget, ezit, mă codesc, staŭ pe gîndurĭ, nu mă pot hotărî să fac ceva. – În nord și șovoĭesc. Vechĭ șu-. V. hodorogesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!șovăí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. șóvăi, imperf. 3 sg. șovăiá; conj. prez. 3 să șóvăie

șovăí vb., ind. prez. 1 sg. șóvăi/șovăiésc, imperf. 3 sg. șovăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șóvăie/șovăiáscă

șovăi (ind. prez. 1 sg. șovăi, 3 sg. și pl. șovăie)

șovăesc, -ăiască 3 conj., -ăiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘOVĂÍ vb. 1. v. împletici. 2. v. ezita. 3. a aștepta, a ezita. (N-a mai ~ o clipă și...)

ȘOVĂÍ vb. v. cârmi, coti, eschiva, fluctua, fluiera, fugi, scăpa, sustrage, șuiera, vira, vâjâi, vui.

ȘOVĂI vb. 1. a se clătina, a se împletici, (reg.) a se mătăcăni, a se mătăhăi, a se mălăhăli, a se mătălăi, a se mătănăi. (Omul beat ~ în mers.) 2. a se codi, a ezita, a pregeta, (înv. și reg.) a se îndoi, (reg.) a se îngăima, a se nedumeri, a se tîntăvi, (Mold.) a se cioșmoli, (prin Olt.) a se scîrciumi, (înv.) a se cruța, a lipsi, (fig.) a oscila, (înv. fig.) a se atîrna, a se cumpăni, a se legăna. (A ~ să se ducă acolo.) 3. a aștepta, a ezita. (N-a mai ~ o clipă și...)

șovăi vb. v. CÎRMI. COTI. ESCHIVA. FLUCTUA. FLUIERA. FUGI. SCĂPA. SUSTRAGE. ȘUIERA. VIRA. VÎJÎI. VUI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șovăí (șovăiésc, șovăít), vb.1. A se clătina, a se împletici. – 2. A ezita, a se codi, a fi nehotărît. – Var. înv. șuvăi, Bucov. șovoi și der. Creație expresivă, ca majoritatea vb. în ăi, cf. șopăi, țopăi, moțăi, cucăi etc. Ideea expresivă trebuie să fie cea de clătinare, comună tuturor der.Der. șovăială, s. f. (nesiguranță, ezitare); șovăielnic (var. șovăitor), adj. (nesigur, ezitant); șovăitură, s. f. (nesiguranță; sinuozitate, ocoliș, cotitură); șuvoi (var. șivoi, Trans. șioi), s. n. (flux, debit mare de apă), var. cf. șiroi; șuviță, s. f. (smoc de păr; pîrîiaș; fîșie, bandă), cu schimb de suf. și prin contaminare cu bg. ševe, ševica „șuviță” (după Cihac, II, 447, în loc de *juviță, din sl. šuvęža „legătură”). – Cf. șovîlc.

Intrare: șovăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șovăi
  • șovăire
  • șovăit
  • șovăitu‑
  • șovăind
  • șovăindu‑
singular plural
  • șovăie
  • șovăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șovăi
(să)
  • șovăi
  • șovăiam
  • șovăii
  • șovăisem
a II-a (tu)
  • șovăi
(să)
  • șovăi
  • șovăiai
  • șovăiși
  • șovăiseși
a III-a (el, ea)
  • șovăie
(să)
  • șovăie
  • șovăia
  • șovăi
  • șovăise
plural I (noi)
  • șovăim
(să)
  • șovăim
  • șovăiam
  • șovăirăm
  • șovăiserăm
  • șovăisem
a II-a (voi)
  • șovăiți
(să)
  • șovăiți
  • șovăiați
  • șovăirăți
  • șovăiserăți
  • șovăiseți
a III-a (ei, ele)
  • șovăie
(să)
  • șovăie
  • șovăiau
  • șovăi
  • șovăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șovăi
  • șovăire
  • șovăit
  • șovăitu‑
  • șovăind
  • șovăindu‑
singular plural
  • șovăiește
  • șovăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șovăiesc
(să)
  • șovăiesc
  • șovăiam
  • șovăii
  • șovăisem
a II-a (tu)
  • șovăiești
(să)
  • șovăiești
  • șovăiai
  • șovăiși
  • șovăiseși
a III-a (el, ea)
  • șovăiește
(să)
  • șovăiască
  • șovăia
  • șovăi
  • șovăise
plural I (noi)
  • șovăim
(să)
  • șovăim
  • șovăiam
  • șovăirăm
  • șovăiserăm
  • șovăisem
a II-a (voi)
  • șovăiți
(să)
  • șovăiți
  • șovăiați
  • șovăirăți
  • șovăiserăți
  • șovăiseți
a III-a (ei, ele)
  • șovăiesc
(să)
  • șovăiască
  • șovăiau
  • șovăi
  • șovăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șovăi

  • 1. A merge cu pas nesigur, a se împletici, a se clătina.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Ghiță Lungu șovăi către un cotlon al lui din chilia de lîngă moară. SADOVEANU, M. C. 133.
      surse: DLRLC
    • Sprijinindu-se de pereți, șovăind, se strecură pe ușă. BART, E. 254.
      surse: DLRLC
    • Mergea Ivan, șovăind, cînd la o margine de drum, cînd la alta. CREANGĂ, P. 297.
      surse: DLRLC
    • Ea mereu venea, Pe drum șovăia Și s-apropia. ALECSANDRI, P. P. 189.
      surse: DLRLC
    • poetic Calea noastră curgea capricioasă pe poalele pădurii sau – azvîrlită dincolo de pîraie – șovăia prin pietrișuri, se pierdea în vadurile limpezi. GALACTION, O. I 38.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat A fi nehotărât, a sta la îndoială, a se codi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ezita 4 exemple
    exemple
    • Cum de-a putut el șovăi odată? SADOVEANU, O. VII 163.
      surse: DLRLC
    • Nu dorim vărsare de sînge, dar nu vom șovăi a întrebuința arma. REBREANU, R. II 235.
      surse: DLRLC
    • Spuneți... Umilitu-m-am la voi? Șovăit-am în credință? BOLLIAC, O. 210.
      surse: DLRLC
    • Și-n pieptul lui mînia o clipă șovăiește. COȘBUC, P. I 142.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A se eschiva, a căuta pretexte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Ceilalți, nemaiavînd încotro șovăi, dieata rămase bună făcută. CREANGĂ, P. 15.
        surse: DLRLC
      • Auzi, Nițule?... De-acu n-ai încotro șovăi! ALECSANDRI, T. 1582.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Pluta, șovăind sub picioarele sale, îi clătină mîna tocmai în momentul cînd el descărca arma. GANE, N. I 81.
      surse: DLRLC
    • Lumînările scăzute șovăiau. MACEDONSKI, O. I 84.
      surse: DLRLC

etimologie: