17 definiții pentru învinge învince învence


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învinge [At: MOXA, 403/10 / V: (înv) ~nce, ~vence, ~nci / Pzi: înving / E: în- + lat vincere] 1 vt A înfrânge adversarul în luptă Si: a doborî. 2 vt A se dovedi superior adversarului într-o întrecere sportivă Si: a triumfa. 3-4 vtr A(-și) stăpâni o pasiune, o slăbiciune. 5 vt A fi copleșit de o pasiune. 6 vt (Pex) A duce până la capăt. 7 vr (Reg; nob) A se lupta. 8 vt (înv) A ieși deasupra Si: a prevala. 9-10 vtr (Înv) A (se) obliga să plătească o datorie, dare etc.

ÎNVÍNGE, învíng, vb. III. Tranz. și intranz. 1. Tranz. A birui, a înfrânge, un adversar (în război); a triumfa, a doborî. ♦ A câștiga o întrecere sportivă, a ieși învingător într-o competiție. 2. A stăpâni, a înfrâna, a domina o dorință, o pasiune, o slăbiciune etc. ♦ A înlătura greutăți, obstacole; a doborî, a birui. 3. Intranz. A reuși să ducă ceva la bun sfârșit; a o scoate la capăt; a răzbi. – În + vince (înv. „a învinge” < lat.).

ÎNVÍNGE, învíng, vb. III. Tranz. 1. A înfrânge, a bate pe inamic, pe adversar (în război), a triumfa, a doborî. 2. A stăpâni, a înfrâna, a domina (o dorință, o pasiune, o slăbiciune etc.). ♦ (Subiectul este o necesitate, o dorință, un sentiment etc.) A doborî, a birui, a copleși; p. ext. a duce până la capăt. – În + vince (înv. „a învinge” < lat.).

ÎNVÍNGE, învíng, vb. III. 1. Tranz. A înfrînge (în război), a cîștiga o bătălie, un război etc.; a birui, a doborî. Herodot ne arată cu cîtă greutate i-a învins Darius pe geți. IST. R.P.R. 34. Oamenii aceștia sovietici... au fost mai puternici decît cele mai puternice arme ale morții, pe care le-au învins. STANCU, U.R.S.S. 129. Să te învăț eu ce să facem, ca să învingi tu pe mama. EMINESCU, N. 10. ◊ Refl. reciproc. Se luară de se luptară pînă ce se obosiră, dar nici unul pe altul nu s-au putut învinge. RETEGANUL, P. I 73. ♦ (Complementul este un abstract) A nimici, a distruge, a înlătura din cale. Alianța dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare constituie acea forță capabilă să învingă împotrivirea forțelor sociale aflate pe cale de dispariție, care se opun aplicării în interesul societății a legilor economice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 326, 3/5. Lupta să-și învingă slăbiciunea. BART, E. 253. ♦ Intranz. A triumfa, a obține victoria. Lenin a arătat că va învinge și-și va menține puterea numai acela care crede în popor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2727. 2. Intranz. A o scoate la capăt, a răzbi. Nu pot mamă-nvinge c-un om, c-un blăstămat de fecior tînăr. RETEGANUL, P. III 37. 3. Tranz. unipers. (Rar) A-l copleși pe cineva dorința de a..., a se simți îndemnat să... Am fost rea și n-aș fi vrut Să te las, ca altă fată, Să mă strîngi tu sărutată? Dar m-ai întrebat vrodată? Mă-nvingea să te sărut Eu pe tine! Pe-ntrecut. COȘBUC, P. I 51. – Forme gramaticale: perf. s. învinsei, part. învins.

A ÎNVÍNGE învíng tranz. 1) A înfrânge într-o luptă sau într-o întrecere; a birui; a bate; a dispune. 2) (porniri, dorințe etc.) A face să nu se manifeste; a birui. /în + înv. vince

învinge v. a covârși cu putere (fizică sau morală): 1. a repurta o victorie: a învinge pe dușman; 2. a rămânea deasupra, a întrece; 3. a domina: a-și învinge mânia, pasiunile. [Lat. VINCERE].

învíng, -vins, a -vínge v. tr. (lat. vĭncĕre, victum, it. vincere, fr. vaincre, pv. vencer, cat. sp. pg. vencer. V. pre-venc, con-ving, in-vincibil). Biruĭesc, dovedesc, înfrîng, covîrșesc pin puterea fizică: Trăian ĭ-a învins pe Dacĭ în războĭ. Rămîn deasupra, întrec: a-ĭ învinge pe rivalĭ. Domin, înfrînez: a învinge durerile, mînia, pasiunile. – Vechĭ venc, vinc, vînc, ving, vîng; învenc, învinc (și -cesc), învîng. Part. -vîncut, -vencít. Perf. -vincúĭ. La Cant. și vinc, a vinci.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învíng, 1 pl. învíngem, perf. s. 1 sg. învinséi, 1 pl. învínserăm; part. învíns

învínge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învíng, 1 pl. învíngem, perf. s. 1 sg. învinséi, 1 pl. învínserăm; part. învíns


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVÍNGE vb. 1. v. birui. 2. v. izbândi. 3. v. întrece. 4. v. depăși. 5. v. stăpâni. 6. a(-și) domina, a(-și) înfrâna, a(-și) stăpâni. (Și-a ~ durerea.) 7. v. răzbi.

ÎNVINGE vb. 1. a bate, a birui, a înfrînge, a întrece, (pop.) a dovedi, a prididi, a rămîne, a răpune, a răzbi, a supăra, (înv. și reg.) a supune, (înv.) a dobîndi a frînge, a pobedi, a răzbate, a sparge, a tîmpi, a vinci. (Îi ~ pe dușmani.) 2. a bate, a birui, a cîștiga, a izbîndi, (înv.) a vinci. (A ~ în luptă.) 3. (SPORT) a bate, a dispune, a întrece. (L-a ~ la puncte pe adversar.) 4. a birui, a depăși, a înfrînge, a răzbi, (livr.) a surmonta. (A ~ toate dificultățile.) 5. a(-și) birui, a(-șl) înfrîna, a(-și) înfrînge, a(-și) stăpîni, (pop. și fam.) a(-și) struni. (Și-a ~ emoția.) 6. a domina, a înfrîna, a stăpîni. (Și-a ~ durerea.) 7. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) copleși, a(-l) covîrși, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrînge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) răzbi, a(-l) toropi, (înv.) a(-l) preacovîrși, (fig.) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a ~ oboseala, somnul.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

învínge (învíng, învíns), vb.1. A înfrînge, a birui. – 2. A domina, a stăpîni, a supune. – 3. A trece peste, a depăși. – Var. (în)vince, (în)vence, (în)vinci, toate înv. Mr. azvingu, asvimșu, azvingere; megl. (an)ving, (an)vinș. Lat. vĭncĕre (Pușcariu 901; Tiktin; REW 9338; DAR); cf. it. vincere, prov., cat., sp., port. vencer, fr. vaincre. Schimbarea cg se datorează analogiei cu vb. aceleiași conjug. (stinge, linge, încinge) al căror part. coincid cu cele de la învince (învins, ca stins, lins, încins). Der. învins (var. învîncut), adj. (biruit; eșuat); neînvins, adj. (invincibil); învingător, adj. (care învinge); învincătură, s. f. (înv., victorie); (în)vinceală, s. f. (înv., victorie). Cf. previnge.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IN HOC SIGNO VINCES (lat.) sub acest semn vei învinge – Eusebiu, „De vita Constantini”, I, 28. Deviză a împăratului creștin Constantin cel Mare, înscrisă sub semnul unei cruci pe stindardele armatei sale, înainte de lupta cu Maxențiu. Astăzi expresia se folosește pentru a arăta calea pe care trebuie să o urmeze cineva pentru a-și realiza un ideal.

LABOR OMNIA VINCIT IMPROBUS (lat.) munca stăruitoare învinge totul – Vergiliu, „Georgica”, 1, 145-146.

OMNIA VINCIT AMOR (lat.) dragostea învinge totul – Vergiliu, „Bucolica”, X, 69: „Omnia vincit Amor et nos cedamus Amori” („Dragostea învinge totul, iar noi să ne lăsăm învinși de ea”).

PERPETUO VINCINT QUI UTITUR CLEMENTIA (lat.) cine iartă învinge întotdeauna – Balbus, „Sententiae”, 147.

VENI, VIDI, VICI (lat.) am venit, am văzut, am învins – Conținutul lapidar al scrisorii prin care Cezar vestea Senatului biruința sa rapidă de la Zela asupra lui Pharnaces, regele Pontului. Expresia unui succes fulgerător.

Intrare: învinge
verb (VT622)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învinge
  • ‑nvinge
  • învingere
  • ‑nvingere
  • învins
  • ‑nvins
  • învinsu‑
  • ‑nvinsu‑
  • învingând
  • ‑nvingând
  • învingându‑
  • ‑nvingându‑
singular plural
  • învinge
  • ‑nvinge
  • învingeți
  • ‑nvingeți
  • învingeți-
  • ‑nvingeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înving
  • ‑nving
(să)
  • înving
  • ‑nving
  • învingeam
  • ‑nvingeam
  • învinsei
  • ‑nvinsei
  • învinsesem
  • ‑nvinsesem
a II-a (tu)
  • învingi
  • ‑nvingi
(să)
  • învingi
  • ‑nvingi
  • învingeai
  • ‑nvingeai
  • învinseși
  • ‑nvinseși
  • învinseseși
  • ‑nvinseseși
a III-a (el, ea)
  • învinge
  • ‑nvinge
(să)
  • învingă
  • ‑nvingă
  • învingea
  • ‑nvingea
  • învinse
  • ‑nvinse
  • învinsese
  • ‑nvinsese
plural I (noi)
  • învingem
  • ‑nvingem
(să)
  • învingem
  • ‑nvingem
  • învingeam
  • ‑nvingeam
  • învinserăm
  • ‑nvinserăm
  • învinseserăm
  • ‑nvinseserăm
  • învinsesem
  • ‑nvinsesem
a II-a (voi)
  • învingeți
  • ‑nvingeți
(să)
  • învingeți
  • ‑nvingeți
  • învingeați
  • ‑nvingeați
  • învinserăți
  • ‑nvinserăți
  • învinseserăți
  • ‑nvinseserăți
  • învinseseți
  • ‑nvinseseți
a III-a (ei, ele)
  • înving
  • ‑nving
(să)
  • învingă
  • ‑nvingă
  • învingeau
  • ‑nvingeau
  • învinseră
  • ‑nvinseră
  • învinseseră
  • ‑nvinseseră
învince
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
învence
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învinge învingere învince învincere învence învencere învincire vencere vincere vincire

  • 1. tranzitiv A birui, a înfrânge, un adversar (în război).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: birui doborî triumfa înfrânge 4 exemple
    exemple
    • Herodot ne arată cu cîtă greutate i-a învins Darius pe geți. IST. R.P.R. 34.
      surse: DLRLC
    • Oamenii aceștia sovietici... au fost mai puternici decît cele mai puternice arme ale morții, pe care le-au învins. STANCU, U.R.S.S. 129.
      surse: DLRLC
    • Să te învăț eu ce să facem, ca să învingi tu pe mama. EMINESCU, N. 10.
      surse: DLRLC
    • reflexiv reciproc Se luară de se luptară pînă ce se obosiră, dar nici unul pe altul nu s-au putut învinge. RETEGANUL, P. I 73.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A câștiga o întrecere sportivă, a ieși învingător într-o competiție.
      surse: DEX '09
  • 2. tranzitiv A stăpâni, a înfrâna, a domina o dorință, o pasiune, o slăbiciune etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
    exemple
    • Lupta să-și învingă slăbiciunea. BART, E. 253.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A înlătura greutăți, obstacole.
      exemple
      • Alianța dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare constituie acea forță capabilă să învingă împotrivirea forțelor sociale aflate pe cale de dispariție, care se opun aplicării în interesul societății a legilor economice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 326, 3/5.
        surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv A obține victoria.
    surse: DLRLC sinonime: triumfa un exemplu
    exemple
    • Lenin a arătat că va învinge și-și va menține puterea numai acela care crede în popor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2727.
      surse: DLRLC
  • 4. intranzitiv A reuși să ducă ceva la bun sfârșit; a o scoate la capăt.
    surse: DLRLC sinonime: răzbi un exemplu
    exemple
    • Nu pot mamă-nvinge c-un om, c-un blăstămat de fecior tînăr. RETEGANUL, P. III 37.
      surse: DLRLC
  • 5. tranzitiv unipersonal rar A-l copleși pe cineva dorința de a..., a se simți îndemnat să...
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Am fost rea și n-aș fi vrut Să te las, ca altă fată, Să mă strîngi tu sărutată? Dar m-ai întrebat vrodată? Mă-nvingea să te sărut Eu pe tine! Pe-ntrecut. COȘBUC, P. I 51.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + vince (învechit „a învinge” din limba latină).
    surse: DEX '09 DEX '98