19 definiții pentru întuneric întunerec


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întuneric sn [At: COD. VOR. 78/13 / V: (înv) ~rec, ~earec, ~ure~, turearec, untunerec / Pl: (rar) ~uri / E: ml tenebricus] 1 Lipsă de lumină Si: beznă, obscuritate. 2 (Îlav) Pe (sau Ia) ~ Noaptea. 3 (Îe) A fî ~ în pungă A nu avea nici un ban. 4-5 (Îe) A i se face cuiva ~ (sau negru) înaintea ochilor A nu mai vedea nimic (de supărare sau) de mânie. 6 (Fig) Incultură. 7 (Fig) Infern. 8 Umbră. 9 (Îrg) Număr foarte mare. 10 (Reg; îe) Întunerec de lume Lume foarte multă. 11 (Înv) Loc întunecos.

ÎNTUNÉRIC s. n. 1. Lipsă de lumină; obscuritate, beznă. 2. Fig. Incultură, ignoranță. [Var.: (reg.) întunérec s. n.] – În + tuneric (înv. „întunecime” < lat.).

ÎNTUNÉRIC s. n. 1. Lipsă de lumină. 2. Fig. Incultură, ignoranță. [Var.: (reg.) întunérec s. n.] – În + tuneric (Înv. „întunecime” < lat.).

ÎNTUNÉRIC s. n. 1. Lipsă de lumină, beznă, obscuritate, întunecime. Luminile electrice fugeau îndărăt, rămîneau în urmă ca niște steluțe, în întunericul de mormînt al tunelului. SADOVEANU, O. III 207. Măcar că e așa de întuneric, deosebesc tare bine firele de mac din cele de năsip. CREANGĂ, P. 263. Pe un pat de scînduri goale doarme tînăra nevastă În mocnitul întuneric și cu fața spre fereastă. EMINESCU, O. I 84. ◊ Loc. adv. Pe întuneric = cînd nu se vede, cînd este întuneric; p. ext. noaptea. Pot să-ți aleg una și noaptea, pe-ntuneric. CREANGĂ, P. 162. 2. Fig. Tristețe, durere, mohorîre. Moșnegi ciolănoși, cu ochii plini de întuneric, trăgeau după ei cară. CAMILAR, N. II 248. 3. Fig. Incultură, ignoranță, neștiință, înapoiere. Tovarăși, dați iureș la lupta cea mare Cu întunericul greu și cu beznele! DEȘLIU, G. 28. Poporul cel mare al nostru... a dormit un somn jalnic în întunericul satelor. SADOVEANU, O. VI 455. – Variantă: (regional) întunérec (RETEGANUL, P. IV 75, ALEXANDRESCU, M. 17, CONACHI, P. 269) s. n.

ÎNTUNÉRIC n. 1) Lipsă de lumină; obscuritate. ◊ ~ beznă foarte întuneric. Pe ~ a) când nu se mai vede; b) fără lumină. 2) fig. Lipsă de cunoștințe; neștiință; înapoiere. /în + tuneric

întuneric n. 1. lipsă de lumină; fig. întunericul barbariei. [Lat. TENEBRICUM]; 2. (vechiu) mulțime nenumărată: întuneric de oameni NICULCE.

1) întunéric n., pl. e (lat. tenébricus, întunecat, întunecos [de unde s’a făcut *tinéric, apoĭ, după întunec, s’a făcut tuneric, formă veche care se întrebuința după de, din, în, întru și prin], d. ténebrae și tenébrae, întuneric, de unde it. ténebra și tenébra, fr. ténèbres, sp. tinieblas, înrudit cu *temus, *temeris, întuneric, témere, în mod temerar, scr. tamas, întuneric, vsl. tĭma, de unde și tĭmĭnica, temniță). Lipsă de lumină, obscuritate, întunecime. Fig. Ignoranță, incultură. Vechĭ (după vsl. tĭma). Imensitate, mare cantitate saŭ mulțime. Zece miĭ (Cp. cu groază). Întunericele ĭaduluĭ, mare întuneric. E întuneric beznă (și pute a brînză), e foarte întuneric (și pute a brînză, cum a răspuns stăpînuluĭ luĭ un Țigan care, în loc să deschidă oblonu și să se uĭte afară, deschisese dulapu cu mîncare). – Și unt- (ca umpărat, umplu, umblu față de împ-, îmb-).

întunerec sn vz întuneric

ÎNTUNÉREC s. n. v. întuneric.

ÎNTUNÉREC s. n. v. întuneric.

ÎNTUNÉREC s. n. v. întuneric.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTUNÉRIC s. 1. v. beznă. 2. întunecime, obscuritate, umbră. (~ nopții se întinde peste câmpii.)

ÎNTUNÉRIC s. v. duium, grămadă, mulțime, potop, puhoi, puzderie, sumedenie.

ÎNTUNERIC s. 1. beznă, întunecare, întunecime, negură, obscuritate, (livr.) tenebre (pl.), (rar) negureală, (Transilv.) șutic, (înv.) întunec, întunericime, (fig.) negru, noapte. (Era un ~ de nepătruns.) 2. întunecime, obscuritate, umbră. (~ nopții se întinde peste natură.)

întuneric s. v. DUIUM. GRĂMADĂ. MULȚIME. POTOP. PUHOI. PUZDERIE. SUMEDENIE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ÎNTUNERIC. Subst. Întuneric, întunecime, întunec (rar), beznă, negură, noapte (fig.); obscuritate, tenebră (livr.). Semiîntuneric, semiobscuritate, penumbră. Seară; noapte, nopticică (dim.), noptiță (rar). Întunecare, înnegurare; amurg, murg (pop.), crepuscul; înserare, înserat; înnoptare, înnoptat, căderea nopții. Cameră obscură. Adj. Întunecat, întunecos, beznatic, neguros, negurat (reg.), neguriu (rar), înnegurat, noptatic, noptos (rar), obscur, tenebros (livr.), sumbru, fără lumină, neluminat. Semiobscur. Vb. A (se) întuneca, a (se) înnegura; a (se) însera, a (se) înnopta, a se lăsa întunericul, a coborî întunericul, a se face (a fi) beznă; a (se) înnora (pop.). A stinge lumina, a face întuneric. Adv. În întuneric, în beznă, în nocturnă; fără lumină. V. fenomene atmosferice, negru, seară.

Intrare: întuneric
întuneric substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR, MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întuneric
  • ‑ntuneric
  • întunericul
  • întunericu‑
  • ‑ntunericul
  • ‑ntunericu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • întuneric
  • ‑ntuneric
  • întunericului
  • ‑ntunericului
plural
vocativ singular
plural
întunerec substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: IVO-III
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întunerec
  • ‑ntunerec
  • întunerecul
  • întunerecu‑
  • ‑ntunerecul
  • ‑ntunerecu‑
plural
  • întunerece
  • ‑ntunerece
  • întunerecele
  • ‑ntunerecele
genitiv-dativ singular
  • întunerec
  • ‑ntunerec
  • întunerecului
  • ‑ntunerecului
plural
  • întunerece
  • ‑ntunerece
  • întunerecelor
  • ‑ntunerecelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întuneric întunerec

  • 1. Lipsă de lumină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: beznă obscuritate întunecime antonime: lumină 3 exemple
    exemple
    • Luminile electrice fugeau îndărăt, rămîneau în urmă ca niște steluțe, în întunericul de mormînt al tunelului. SADOVEANU, O. III 207.
      surse: DLRLC
    • Măcar că e așa de întuneric, deosebesc tare bine firele de mac din cele de năsip. CREANGĂ, P. 263.
      surse: DLRLC
    • Pe un pat de scînduri goale doarme tînăra nevastă În mocnitul întuneric și cu fața spre fereastă. EMINESCU, O. I 84.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Moșnegi ciolănoși, cu ochii plini de întuneric, trăgeau după ei cară. CAMILAR, N. II 248.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Tovarăși, dați iureș la lupta cea mare Cu întunericul greu și cu beznele! DEȘLIU, G. 28.
      surse: DLRLC
    • Poporul cel mare al nostru... a dormit un somn jalnic în întunericul satelor. SADOVEANU, O. VI 455.
      surse: DLRLC
  • comentariu Pluralul este rar.
    surse: MDA2

etimologie:

  • În + tuneric (învechit „întunecime” din limba latină).
    surse: DEX '09 DEX '98