ÎNTUNEREC, ÎNTUNERIC (pl. -ce) sn. 1 Lipsă de lumină: ~ul nopții; e ~ beznă; Ⓕ: Șir de fulgeri îi străbate Întunericul din suflet (VLAH.) ¶ 2 ‡ Miriadă, număr de zece mii, mulțime nenumărată: dacă îi vor ridica pre toți, vor fi mai mulți, întuneric de oameni și or bate pre Sași (NEC.) [în + lat. tenebrĭcus].