16 definiții pentru obscuritate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

obscuritate sf [At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) os~ / Pl: ~tăți / E: fr obscurité, lat obscuritas, -atis] 1 Întuneric. 2 (Fig) Lipsă de claritate în idei, în stil etc. 3 (Fig) Lipsă de faimă. 4 Lipsă de strălucire.

OBSCURITÁTE, obscurități, s. f. 1. Lipsă de lumină; întuneric, întunecime. 2. Fig. Lipsă de claritate (în idei, în stil etc.); nelămurire, confuzie. 3. Fig. Lipsă de renume, de vază, de faimă etc.; mediocritate. – Din fr. obscurité, lat. obscuritas, -atis.

OBSCURITÁTE, obscurități, s. f. 1. Lipsă de lumină; întuneric, întunecime. 2. Fig. Lipsă de claritate (în idei, în stil etc.); nelămurire, confuzie. 3. Fig. Lipsă de renume, de vază, de faimă etc.; mediocritate. – Din fr. obscurité, lat. obscuritas, -atis.

OBSCURITÁTE, obscurități, s. f. 1. Întuneric, întunecime. Stoluri mici treceau prin obscuritatea înserării. SADOVEANU, O. I 410. Lampa... lăsa restul odăiței într-o obscuritate în care și oamenii păreau siluete de umbre. REBREANU, R. I 65. ◊ Fig. M-a dojenit pentru, obscuritatea și trîndăvia în care îmi duc viața. GALACTION, O. I 26. 2. Fig. Lipsă de claritate. Obscuritatea unei fraze.

OBSCURITÁTE s.f. 1. Întuneric, întunecime. ♦ (Fig.) Neclaritate, confuzie. 2. (Fig.) Condiție, situație obscură, lipsă de renume; mediocritate. [Cf. fr. obscurité].

OBSCURITÁTE s. f. 1. lipsă de lumină; întuneric, întunecime. 2. (fig.) lipsă de claritate; confuzie. 3. (fig.) condiție, situație obscură. ◊ mediocritate. (< fr. obscurité, lat. obscuritas)

OBSCURITÁTE ~ăți f. 1) Caracter obscur; întuneric. 2) Lipsă de inteligibilitate. 3) Stare obscură. /<fr. obscurité, lat. obscuritas, ~atis

obscuritate f. 1. întunecime; 2. starea unei persoane obscure: a trăi în obscuritate.

*obscuritáte f. (lat. obscúritas, -átis). Întuneric, întunecime: obscuritatea nopțiĭ. Fig. Starea omuluĭ retras de lume: a trăi în obscuritate. Lipsă de claritate: obscuritatea vorbiriĭ cuĭva.

oscuritate sf vz obscuritate


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obscuritáte s. f., g.-d. art. obscuritắții; pl. obscuritắți

obscuritáte s. f., g.-d. art. obscurității; pl. obscurități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OBSCURITÁTE s. 1. v. beznă. 2. v. întuneric. 3. v. confuzie.

OBSCURITÁTE s. v. mediocritate.

obscuritate s. v. MEDIOCRITATE.

OBSCURITATE s. 1. beznă, întunecare, întunecime, întuneric, negură, (livr.) tenebre (pl.), (rar) negureală, (Transilv.) șutic, (înv.) întunec, întunericime, (fig.) negru, noapte. (Era o ~ de nepătruns.) 2. întunecime, întuneric, umbră. (~ nopții se întinde peste natură.) 3. confuzie, imprecizie, neclaritate, nelămurire, neprecizie, (fig.) nebulozitate. (~ în exprimare.)

Obscuritate ≠ claritate, lumină, strălucire

Intrare: obscuritate
obscuritate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obscuritate
  • obscuritatea
plural
  • obscurități
  • obscuritățile
genitiv-dativ singular
  • obscurități
  • obscurității
plural
  • obscurități
  • obscurităților
vocativ singular
plural

obscuritate

  • 1. Lipsă de lumină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: beznă întunecime întuneric antonime: lumină strălucire 3 exemple
    exemple
    • Stoluri mici treceau prin obscuritatea înserării. SADOVEANU, O. I 410.
      surse: DLRLC
    • Lampa... lăsa restul odăiței într-o obscuritate în care și oamenii păreau siluete de umbre. REBREANU, R. I 65.
      surse: DLRLC
    • figurat M-a dojenit pentru obscuritatea și trîndăvia în care îmi duc viața. GALACTION, O. I 26.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Lipsă de claritate (în idei, în stil etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: confuzie nelămurire antonime: claritate un exemplu
    exemple
    • Obscuritatea unei fraze.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat Lipsă de renume, de vază, de faimă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: mediocritate

etimologie: