11 definiții pentru întunecos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întunecos, ~oa a [At: PSALT. HUR. 220/13 / Pl: ~oși, ~oase / E: întuneca + -os] 1 Întunecat2 (1). 2 Cufundat în întuneric. 3 (Fig) Încurcat. 4 (Fig; d. persoane) Sumbru. 5 (Pex) Mânios. 6 (Rar) De culoare închisă. 7 (D. idei, vorbe, scrieri) Întunecat2 (11).

ÎNTUNECÓS, -OÁSĂ, întunecoși, -oase, adj. 1. Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; obscur, întunecat. ♦ (Rar) De culoare închisă. 2. Fig. Întunecat, posomorât, sumbru, trist. – Întuneca + suf. -os.

ÎNTUNECÓS, -OÁSĂ, întunecoși, -oase, adj. 1. Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; obscur, întunecat. ♦ (Rar) De culoare închisă. 2. Fig. Întunecat, posomorât, sumbru, trist. – Întuneca + suf. -os.

ÎNTUNECÓS, -OÁSĂ, întunecoși, -oase, adj. 1. Fără lumină, cufundat în întuneric; obscur, întunecat. Merge ea cît merge prin codru, pînă ce dă de-o prăpastie grozavă și întunecoasă. CREANGĂ, P. 30. Busuioc și mint-uscată Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată. EMINESCU, O. I 84. În zădar, urgie crudă, Lungești noaptea-ntunecoasă. ALECSANDRI, P. A. 117. 2. De culoare neagră. Ochii negri, fața albă, Păru-ntunecos și mare. TOPÎRCEANU, S. A. 88. Ochiu-ntunecos și-ntoarce și-l aruncă aiurind. EMINESCU, O. IV 121. 3. Fig. (Despre oameni și manifestările lor) Posomorît, posac, trist; întunecat. Marinică le dădu bună ziua și ei îi răspunseră cu un murmur întunecos. DUMITRIU, B. F. 18. Voiau să vorbească, dar tăcerea întunecoasă a lui Potcoavă îi amuți. SADOVEANU, O. I 226. Popa Tonea, tulburat și întunecos, a certat-o pentru cutezanța ei. GALACTION, O. I 183. ◊ (Adverbial) Băieții se priviră întunecos. DUMITRIU, V. L. 105. Abia avu putere să se stăpînească, înghiți greu de cîteva ori și rămase privind întunecos spre mormîntul de dinaintea lui. SADOVEANU, O. VII 62. Codri-antici de vînt se-ndoaie și răspund întunecos. EMINESCU, O. IV 136.

ÎNTUNECÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care este cufundat în întuneric; lipsit de lumină; sumbru; obscur. 2) fig. Care este de culoare întunecată, inspirând tristețe; posomorât; sumbru. /întúnec + suf. ~os

întunecos a. plin de întuneric.

întunecós, -oásă adj. (d. întunec). Plin de întuneric, obscur: noapte, pădure întunecoasă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întunecós adj. m., pl. întunecóși; f. întunecoásă, pl. întunecoáse

întunecós adj. m., pl. întunecóși; f. sg. întunecoásă, pl. întunecoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTUNECÓS adj. 1. întunecat, negru, obscur. (O noapte ~.) 2. v. înnorat. 3. v. sumbru. 4. întunecat, orb. (Felinare ~oase.)

ÎNTUNECOS adj. 1. întunecat, negru, obscur. (O noapte ~.) 2. închis, înnegurat, înnorat, întunecat, mohorît, neguros, noros, pîclos. plumbuit, plumburiu, posomorît, urît, (înv.) ponegrit. (O vreme ~.) 3. întunecat, obscur, sumbru, (livr.) tenebros, (rar) nepătruns, (înv.) noptos. (Un salon ~.) 4. întunecos, orb. (Felinare ~.)

Intrare: întunecos
întunecos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întunecos
  • ‑ntunecos
  • întunecosul
  • întunecosu‑
  • ‑ntunecosul
  • ‑ntunecosu‑
  • întunecoa
  • ‑ntunecoa
  • întunecoasa
  • ‑ntunecoasa
plural
  • întunecoși
  • ‑ntunecoși
  • întunecoșii
  • ‑ntunecoșii
  • întunecoase
  • ‑ntunecoase
  • întunecoasele
  • ‑ntunecoasele
genitiv-dativ singular
  • întunecos
  • ‑ntunecos
  • întunecosului
  • ‑ntunecosului
  • întunecoase
  • ‑ntunecoase
  • întunecoasei
  • ‑ntunecoasei
plural
  • întunecoși
  • ‑ntunecoși
  • întunecoșilor
  • ‑ntunecoșilor
  • întunecoase
  • ‑ntunecoase
  • întunecoaselor
  • ‑ntunecoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întunecos

  • 1. Lipsit de lumină, cufundat în întuneric.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: obscur întunecat antonime: luminos 3 exemple
    exemple
    • Merge ea cît merge prin codru, pînă ce dă de-o prăpastie grozavă și întunecoasă. CREANGĂ, P. 30.
      surse: DLRLC
    • Busuioc și mint-uscată Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată. EMINESCU, O. I 84.
      surse: DLRLC
    • În zădar, urgie crudă, Lungești noaptea-ntunecoasă. ALECSANDRI, P. A. 117.
      surse: DLRLC
    • 1.1. rar De culoare închisă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Ochii negri, fața albă, Păru-ntunecos și mare. TOPÎRCEANU, S. A. 88.
        surse: DLRLC
      • Ochiu-ntunecos și-ntoarce și-l aruncă aiurind. EMINESCU, O. IV 121.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Marinică le dădu bună ziua și ei îi răspunseră cu un murmur întunecos. DUMITRIU, B. F. 18.
      surse: DLRLC
    • Voiau să vorbească, dar tăcerea întunecoasă a lui Potcoavă îi amuți. SADOVEANU, O. I 226.
      surse: DLRLC
    • Popa Tonea, tulburat și întunecos, a certat-o pentru cutezanța ei. GALACTION, O. I 183.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Băieții se priviră întunecos. DUMITRIU, V. L. 105.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Abia avu putere să se stăpînească, înghiți greu de cîteva ori și rămase privind întunecos spre mormîntul de dinaintea lui. SADOVEANU, O. VII 62.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Codri-antici de vînt se-ndoaie și răspund întunecos. EMINESCU, O. IV 136.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Întuneca + sufix -os.
    surse: DEX '09 DEX '98