12 definiții pentru întovărăși


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întovărăși [At: CANTEMIR, IST. 302 / V: (îvp) ~roși / Pzi: esc / E: în- + tovarăș] 1 vt A însoți pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc. 2 vt (Pex) A acompania pe cineva sau ceva. 3 vt (D. evenimente) A avea loc simultan. 4 vt (D. fenomene) A apărea concomitent. 5 vr A pleca la drum simultan cu cineva. 6 vr A se împrieteni. 7 vr A se asocia cu cineva Si: a se alia, a se încârdăși, a se însoți. 8 vr (Rar) A se căsători. 9 vr (Spc; iuz) A forma o cooperativă agricolă.

ÎNTOVĂRĂȘÍ, întovărășesc, vb. IV. 1. Tranz. A însoți, a acompania pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc. ♦ (Despre fenomene, evenimente) A avea loc simultan cu..., a apărea concomitent cu... 2. Refl. recipr. A se împrieteni. 3. Refl. recipr. A face tovărășie; a se asocia cu cineva, a se însoți. – În + tovarăș.

ÎNTOVĂRĂȘÍ, întovărășesc, vb. IV. 1. Tranz. A însoți, a acompania pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc. ♦ (Despre fenomene, evenimente) A avea loc simultan cu..., a apărea concomitent cu... 2. Refl. recipr. A se împrieteni. 3. Refl. recipr. A face tovărășie; a se asocia cu cineva, a se însoți. – În + tovarăș.

ÎNTOVĂRĂȘÍ, întovărășesc, vb. IV. 1. Tranz. A însoți, a fi tovarăș de drum cu cineva, a merge pe același drum cu cineva. Vreo două bătrîne mă întovărășesc pînă acolo. CAMIL PETRESCU, U. N. 293. Titu Herdelea se bucură că va întovărăși singur pe Nadina. REBREANU, R. I 230. Să ne dați voie a vă întovărăși pînă acolo. ALECSANDRI, T. I 145. ◊ Fig. Șoseaua ce vine de la Cîrlibaba, întovărășind Someșul cînd în dreapta, cînd în stînga. REBREANU, I. 9. ♦ (Despre fenomene, evenimente) A avea loc cu necesitate în același timp cu altceva; a însoți. Turburările cari au întovărășit moartea împăratului Alexandru... înlătura pentru moment temerile unui război. GHICA, S. 129. 2. Refl. A-și lua (pe cineva) ca tovarăș, a face tovărășie cu cineva; a se lega, a se alia. V-ați întovărășit cu feciorul Nataliei. CAMILAR, N. II 386. Cu acești voinici se întovărăși și un... pui de romîn. ISPIRESCU, L. 200. Nu te întovărăși cu omul becisnic. NEGRUZZI, S. I 248. 3. Refl. reciproc. A forma o întovărășire agricolă. Foloasele mari pe care mii și zeci de mii de țărani le-au avut de pe urma faptului că s-au întovărășit și că și-au lucrat pămîntul în comun... sînt un puternic îndemn pentru sute de mii de țărani muncitori de a forma întovărășiri. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2376.

A ÎNTOVĂRĂȘÍ ~ésc tranz. 1) A urma în calitate de tovarăș; a însoți; a acompania; a conduce. 2) A face să se întovărășească. /în + tovarăș

A SE ÎNTOVĂRĂȘÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni tovarăș (unul cu altul); a stabili relații de tovărășie; a se asocia. 2) A fi tovarăș (unul cu altul); a fi în relații de tovărășie. /în + tovarăș

întovărășì v. 1. a însoți; 2. a se asocia. [V. tovarăș].

întovărășésc v. tr. (d. tovarăș). Asociez. V. refl. Mă asociez. V. însîmbrez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întovărășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întovărășésc, imperf. 3 sg. întovărășeá; conj. prez. 3 întovărășeáscă

întovărășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întovărășésc, imperf. 3 sg. întovărășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. întovărășeáscă

întovărăși (conj. întovărășească)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTOVĂRĂȘÍ vb. 1. v. însoți. 2. a însoți, a urma. (Te ~ oriunde vei pleca.) 3. v. asocia.

ÎNTOVĂRĂȘI vb. 1. a acompania, a conduce, a duce, a însoți, a petrece, (reg.) a întroloca. (L-a ~ pînă la poartă.) 2. a însoți, a urma. (Te ~ oriunde vei pleca.) 3. a se asocia, a se grupa, a se însoți, a se uni, (înv. și pop.) a se prinde, (reg.) a se ortăci, (Mold. și Transilv.) a se însîmbra, (prin Transilv.) a se soți, (înv.) a intra. (Vino să te ~ cu mine.)

Intrare: întovărăși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întovărăși
  • ‑ntovărăși
  • întovărășire
  • ‑ntovărășire
  • întovărășit
  • ‑ntovărășit
  • întovărășitu‑
  • ‑ntovărășitu‑
  • întovărășind
  • ‑ntovărășind
  • întovărășindu‑
  • ‑ntovărășindu‑
singular plural
  • întovărășește
  • ‑ntovărășește
  • întovărășiți
  • ‑ntovărășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întovărășesc
  • ‑ntovărășesc
(să)
  • întovărășesc
  • ‑ntovărășesc
  • întovărășeam
  • ‑ntovărășeam
  • întovărășii
  • ‑ntovărășii
  • întovărășisem
  • ‑ntovărășisem
a II-a (tu)
  • întovărășești
  • ‑ntovărășești
(să)
  • întovărășești
  • ‑ntovărășești
  • întovărășeai
  • ‑ntovărășeai
  • întovărășiși
  • ‑ntovărășiși
  • întovărășiseși
  • ‑ntovărășiseși
a III-a (el, ea)
  • întovărășește
  • ‑ntovărășește
(să)
  • întovărășească
  • ‑ntovărășească
  • întovărășea
  • ‑ntovărășea
  • întovărăși
  • ‑ntovărăși
  • întovărășise
  • ‑ntovărășise
plural I (noi)
  • întovărășim
  • ‑ntovărășim
(să)
  • întovărășim
  • ‑ntovărășim
  • întovărășeam
  • ‑ntovărășeam
  • întovărășirăm
  • ‑ntovărășirăm
  • întovărășiserăm
  • ‑ntovărășiserăm
  • întovărășisem
  • ‑ntovărășisem
a II-a (voi)
  • întovărășiți
  • ‑ntovărășiți
(să)
  • întovărășiți
  • ‑ntovărășiți
  • întovărășeați
  • ‑ntovărășeați
  • întovărășirăți
  • ‑ntovărășirăți
  • întovărășiserăți
  • ‑ntovărășiserăți
  • întovărășiseți
  • ‑ntovărășiseți
a III-a (ei, ele)
  • întovărășesc
  • ‑ntovărășesc
(să)
  • întovărășească
  • ‑ntovărășească
  • întovărășeau
  • ‑ntovărășeau
  • întovărăși
  • ‑ntovărăși
  • întovărășiseră
  • ‑ntovărășiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întovărăși întovărășire întovărășit

  • 1. tranzitiv A însoți, a acompania pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: acompania conduce urma însoți 4 exemple
    exemple
    • Vreo două bătrîne mă întovărășesc pînă acolo. CAMIL PETRESCU, U. N. 293.
      surse: DLRLC
    • Titu Herdelea se bucură că va întovărăși singur pe Nadina. REBREANU, R. I 230.
      surse: DLRLC
    • Să ne dați voie a vă întovărăși pînă acolo. ALECSANDRI, T. I 145.
      surse: DLRLC
    • figurat Șoseaua ce vine de la Cîrlibaba, întovărășind Someșul cînd în dreapta, cînd în stînga. REBREANU, I. 9.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre fenomene, evenimente) A avea loc simultan cu..., a apărea concomitent cu...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Turburările cari au întovărășit moartea împăratului Alexandru... înlătura pentru moment temerile unui război. GHICA, S. 129.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv reciproc A se împrieteni.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: împrieteni
  • 3. reflexiv reciproc A face tovărășie; a se asocia cu cineva, a se însoți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alia asocia lega (uni; leg) însoți 3 exemple
    exemple
    • V-ați întovărășit cu feciorul Nataliei. CAMILAR, N. II 386.
      surse: DLRLC
    • Cu acești voinici se întovărăși și un... pui de romîn. ISPIRESCU, L. 200.
      surse: DLRLC
    • Nu te întovărăși cu omul becisnic. NEGRUZZI, S. I 248.
      surse: DLRLC
  • 4. reflexiv reciproc A forma o întovărășire agricolă.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Foloasele mari pe care mii și zeci de mii de țărani le-au avut de pe urma faptului că s-au întovărășit și că și-au lucrat pămîntul în comun... sînt un puternic îndemn pentru sute de mii de țărani muncitori de a forma întovărășiri. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2376.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + tovarăș
    surse: DEX '09 DEX '98