14 definiții pentru întiri intiri înteri


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întiri vt [At: DOSOFTEI, PS. 196 / V: in~, ~teri, interi, închiri / Pzi: ~resc / E: în- + bg тикрам] (Îrg) 1 A izgoni. 2 A prigoni. 3 A înțărca.

ÎNTIRÍ, întiresc, vb. IV. Tranz. (Regional, și în forma intiri) 1. A îndepărta (cu forța), a alunga, a izgoni. Porunci unui comisar de poliție să-i întirească din oraș. ODOBESCU, S. A. 457. 2. A urmări, a prigoni, a persecuta. Spune mămucăi ce te-ai supărat, mama nu te-o intirit, nici te-o oropsit. CONTEMPORANUL, VI 295. 3. A înțărca. Și-i păcat... s-o întiresc de pe acuma; ce poate ea mînca? CONTEMPORANUL, IV 391.- Variante: înterí (CONTEMPORANUL, III 294, I. IONESCU, M. 365), intirí vb. IV.

ÎNTIRÍ, întiresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A alunga. ♦ A prigoni, a persecuta. 2. (Pop.) A înțărca. [Var.: intirí, întărí vb. IV] – Din în- + bg. teram.

întirì v. Mold. a alunga cu de-a sila: să întirească hoții NEGR. [Slav. TĬERATI, a goni].

înterésc și întirésc v. tr. (vsl. terĭati, a urmări; nsl. terjati, a exige, tirati, a alunga; sîrb. terati, a împinge, a alunga, isterati, a expulsa. V. bitiresc și poteră). Est. Vechĭ. Înțarc. Rar azĭ. Alung, izgonesc, îndepărtez, expulsez: aŭ fost înterițĭ din mînăstirile lor (Uric. 429); și dacă o înterește cineva (pe holeră), să mulțămim luĭ Dumnezeŭ (Ĭorga, Neam. Rom. Pop. 1, 531). Prigonesc. – Forma înti- în rev. I. Crg. 1913, 30. Vechĭ și cu înț. de „conduc”.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTIRÍ vb. v. alunga, depărta, goni, izgoni, îndepărta, înțărca.

întiri vb. v. ALUNGA. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. ÎNȚĂRCA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

întirí (întirésc, întirít), vb.1. A da la o parte, a arunca. – 2. A izgoni, a urmări. – 3. A înțărca mieii, iezii etc. – Var. înteri. Sl. tĕrjati „a despărți” (Cihac, II, 149; Tiktin; DAR), cf. bg. tirjam, sb. tjerati, slov. tirati.

Intrare: întiri
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întiri
  • ‑ntiri
  • întirire
  • ‑ntirire
  • întirit
  • ‑ntirit
  • întiritu‑
  • ‑ntiritu‑
  • întirind
  • ‑ntirind
  • întirindu‑
  • ‑ntirindu‑
singular plural
  • întirește
  • ‑ntirește
  • întiriți
  • ‑ntiriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întiresc
  • ‑ntiresc
(să)
  • întiresc
  • ‑ntiresc
  • întiream
  • ‑ntiream
  • întirii
  • ‑ntirii
  • întirisem
  • ‑ntirisem
a II-a (tu)
  • întirești
  • ‑ntirești
(să)
  • întirești
  • ‑ntirești
  • întireai
  • ‑ntireai
  • întiriși
  • ‑ntiriși
  • întiriseși
  • ‑ntiriseși
a III-a (el, ea)
  • întirește
  • ‑ntirește
(să)
  • întirească
  • ‑ntirească
  • întirea
  • ‑ntirea
  • întiri
  • ‑ntiri
  • întirise
  • ‑ntirise
plural I (noi)
  • întirim
  • ‑ntirim
(să)
  • întirim
  • ‑ntirim
  • întiream
  • ‑ntiream
  • întirirăm
  • ‑ntirirăm
  • întiriserăm
  • ‑ntiriserăm
  • întirisem
  • ‑ntirisem
a II-a (voi)
  • întiriți
  • ‑ntiriți
(să)
  • întiriți
  • ‑ntiriți
  • întireați
  • ‑ntireați
  • întirirăți
  • ‑ntirirăți
  • întiriserăți
  • ‑ntiriserăți
  • întiriseți
  • ‑ntiriseți
a III-a (ei, ele)
  • întiresc
  • ‑ntiresc
(să)
  • întirească
  • ‑ntirească
  • întireau
  • ‑ntireau
  • întiri
  • ‑ntiri
  • întiriseră
  • ‑ntiriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • intiri
  • intirire
  • intirit
  • intiritu‑
  • intirind
  • intirindu‑
singular plural
  • intirește
  • intiriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • intiresc
(să)
  • intiresc
  • intiream
  • intirii
  • intirisem
a II-a (tu)
  • intirești
(să)
  • intirești
  • intireai
  • intiriși
  • intiriseși
a III-a (el, ea)
  • intirește
(să)
  • intirească
  • intirea
  • intiri
  • intirise
plural I (noi)
  • intirim
(să)
  • intirim
  • intiream
  • intirirăm
  • intiriserăm
  • intirisem
a II-a (voi)
  • intiriți
(să)
  • intiriți
  • intireați
  • intirirăți
  • intiriserăți
  • intiriseți
a III-a (ei, ele)
  • intiresc
(să)
  • intirească
  • intireau
  • intiri
  • intiriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înteri
  • ‑nteri
  • înterire
  • ‑nterire
  • înterit
  • ‑nterit
  • înteritu‑
  • ‑nteritu‑
  • înterind
  • ‑nterind
  • înterindu‑
  • ‑nterindu‑
singular plural
  • înterește
  • ‑nterește
  • înteriți
  • ‑nteriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înteresc
  • ‑nteresc
(să)
  • înteresc
  • ‑nteresc
  • înteream
  • ‑nteream
  • înterii
  • ‑nterii
  • înterisem
  • ‑nterisem
a II-a (tu)
  • înterești
  • ‑nterești
(să)
  • înterești
  • ‑nterești
  • întereai
  • ‑ntereai
  • înteriși
  • ‑nteriși
  • înteriseși
  • ‑nteriseși
a III-a (el, ea)
  • înterește
  • ‑nterește
(să)
  • înterească
  • ‑nterească
  • înterea
  • ‑nterea
  • înteri
  • ‑nteri
  • înterise
  • ‑nterise
plural I (noi)
  • înterim
  • ‑nterim
(să)
  • înterim
  • ‑nterim
  • înteream
  • ‑nteream
  • înterirăm
  • ‑nterirăm
  • înteriserăm
  • ‑nteriserăm
  • înterisem
  • ‑nterisem
a II-a (voi)
  • înteriți
  • ‑nteriți
(să)
  • înteriți
  • ‑nteriți
  • întereați
  • ‑ntereați
  • înterirăți
  • ‑nterirăți
  • înteriserăți
  • ‑nteriserăți
  • înteriseți
  • ‑nteriseți
a III-a (ei, ele)
  • înteresc
  • ‑nteresc
(să)
  • înterească
  • ‑nterească
  • întereau
  • ‑ntereau
  • înteri
  • ‑nteri
  • înteriseră
  • ‑nteriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întiri intiri înteri

etimologie:

  • în- + (limba bulgară) teram
    surse: DLRM