înlesnire sf [At: (a. 1795) URICARIUL, IV, 71/25 / Pl: ~ri / E: înlesni] 1-2 Facilitare (a înfăptuirii sau) a obținerii unui lucru. 3 Ușurare a muncii, a acțiunii unei persoane. 4 (Pgn) Ajutor. 5 (Rar) Maleabilitate. 6 (Rar) Înclinare (7). 7 Situație materială bună. 8 (Îlav) Cu ~ Cu ușurință Si: lesne, ușor.

ÎNLESNIRE, înlesniri, s. f. 1. Acțiunea de a înlesni și rezultatul ei; ușurare, p. ext. ușurință de a face un lucru. Înlesniri de plată. ▭ Radu își învăța lecțiile... Aceasta n-a făcut-o cu obișnuita lui înlesnire. VLAHUȚĂ, O. A. 105. Dotat cu înlesnire și aplicațiune la studii, inteligent, ardent și entuziast, predilecțiunea lui era cu deosebire pentru studiile istorice. GHICA, S. A. 141. ◊ Loc. adv. Cu înlesnire = cu ușurință, lesne, ușor. Formele vamale se făceau cu mare înlesnire. BART, S. M. 97. Ce oare-atunci să facem spre-a trece cu-nlesnire? MACEDONSKI, O. I 165. Cocostîrcu... poate pătrunde cu înlesnire și în scurtă vreme în locurile cele mai primejdioase. POPESCU, B. I 19. 2. Ajutorare, ajutor. Omul de azi, mai luminat, avînd toate drepturile și toate înlesnirile de la statul nou, cată să înțeleagă și datoriile care cad în sarcina lui. SADOVEANU, E. 26. Nevastă-ta e oleacă de cimotie cu preuteasa popii, i-a face ea vro înlesnire. MIRONESCU, S. A. 127. Civilizația noastră se mărginește în cunoștința superficială a uneia sau două limbi străine, care ne dau înlesnire de a înțelege romanele doamnei Sand și vodevilurile domnului Scribe. KOGĂLNICEANU, S. A. 100. – Variantă: (învechit) lesnire (GHICA, S. 46, I. IONESCU, D. 285, DRĂGHICI, R. 157) s. f.

înlesnire f. 1. fapta de a (se) înlesni; 2. ușurință, mai ales de plată.

înlesníre f. Facilitate, ușurință: acest om are mare înlesnire la vorbă. Facilitate, avantaj: a face cuĭva înlesnirĭ într’o afacere, la plata datoriiĭ. Avantaj, comoditate, confort: această casă are multe înlesnirĭ. Cu înlesnire (vechĭ cu lesnire), lesne, ușor, facil.

lesnire sf [At: CANTEMIR, I. II, 73 / Pl: ~ri / E: lesni] (Înv) 1 Facilitare. 2 Favorizare. 3 Sprijinire. 4 Ușurință. 5 Eliberare de o constrângere. 6 Ieftinire.

lesníre, V. înlesnire.

înlesnire s. f., g.-d. art. înlesnirii; pl. înlesniri

înlesnire s. f., g.-d. art. înlesnirii; pl. înlesniri

înlesnire s. f., g.-d. art. înlesnirii; pl. înlesniri

ÎNLESNIRE s. 1. v. ușurare. 2. facilitate, v. ușurință. 3. (mai ales la pl.) facilitate, ușurare. (S-a bucurat de unele ~ de plată.) 4. v. avantaj.

ÎNLESNIRE s. 1. facilitare, favorizare, ușurare. (~ unei întrevederi.) 2. facilitate, simplitate, ușurință, (rar) lesniciune, ușurătate, ușurime. (~ rezolvării unei probleme.) 3. (mai ales la pl.) facilitate, ușurare. (S-a bucurat de unele ~ de plată.) 4. avantaj, favoare, privilegiu, ușurință, (pop. și fam.) hatîr. (I-a făcut unele ~.)

lesnire s.f. (înv.) 1 v. Facilitate. Înlesnire. Simplicitate. Simplitate. Ușurință. 2 v. Favorizare. Protejare.