8 definiții pentru ajutorare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ajutorare sf [At: (a. 1785) URICARIUL I. 104 / V: (reg) agiu- / Pl: ~rări / E: ajutora] 1-2 Sprijinire (morală sau) materială a cuiva Si: ajutare (3-4), ajutorat1 (1-2), ajutorit1 (1-2). 2 Folosire.

AJUTORÁRE, ajutorări, s. f. Acțiunea de a (se) ajutora și rezultatul ei. – V. ajutora.

AJUTORÁRE, ajutorări, s. f. Acțiunea de a (se) ajutora și rezultatul ei. – V. ajutora.

AJUTORÁRE, ajutorări, s. f. Acțiunea de a ajutora; ajutor, sprijin, asistență.

AJUTORÁRE, ajutorări, s. f. Acțiunea de a (se) ajutora și rezultatul ei; ajutor, sprijin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ajutoráre s. f., g.-d. art. ajutorắrii; pl. ajutorắri

ajutoráre s. f., g.-d. art. ajutorării; pl. ajutorări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AJUTORÁRE s. v. ajutare.

AJUTORARE s. ajutare, sprijinire. (~ cuiva aflat în impas.)

Intrare: ajutorare
ajutorare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ajutorare
  • ajutorarea
plural
  • ajutorări
  • ajutorările
genitiv-dativ singular
  • ajutorări
  • ajutorării
plural
  • ajutorări
  • ajutorărilor
vocativ singular
plural

ajutorare

etimologie:

  • vezi ajutora
    surse: DEX '98 DEX '09