22 de definiții pentru împresurare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împresurare sf [At: DOSOFTEI, V. S. 137 / Pl: ~rări / E: împresura] 1 Înconjurare din toate părțile Si: (înv) împresurătură (1). 2 Cuprindere cu brațele Si: (înv) împresurătură (2). 3 (Înv) Deposedare în mod abuziv a unei persoane Si: (înv) împresurătură (3). 4 (Înv) Strivire sub greutatea proprie sau a unui obiect Si: (înv) împresurătură (4). 5 Sugrumare. 6 Acoperire cu pământ Si: (înv) împresurătură (6). 7 Împiedicare a creșterii și dezvoltării plantelor Si: (înv) împresurătură (7). 8 (Fig) Copleșire. 9 (Jur) Uzurpare a unui drept Si: (înv) împresurătură (9). 10 Încercuire pentru a prinde Si: (înv) împresurătură (10). 11 Asediere.

ÎMPRESURÁRE, împresurări, s. f. Acțiunea de a împresura și rezultatul ei. – V. împresura.

ÎMPRESURÁRE, împresurări, s. f. Acțiunea de a împresura și rezultatul ei. – V. împresura.

ÎMPRESURÁRE, împresurări, s. f. Acțiunea de a împresura. 1. Înconjurare din toate părțile, încadrare. 2. Asediere, asediu. 3. (Învechit) Luare cu sila, încălcare, uzurpare. Din partea celorlalți vecini, moșia n-a suferit nici o împresurare. I. IONESCU, D. 445.

împresurare f. acțiunea de a împresura: 1. asediu; 2. încălcare: vrei să-mi mănânci stânjeni cu impresurare? AL. 3. strâmtorare.

împresuráre f. Acțiunea de a împresura. Asediŭ.

împresura vt [At: VARLAAM, C. 3231 / V: (înv) ~săra, (cscj) ~ri / Pzi: împresor (înv) împresur / E: în- + lat pressuro, -are] 1 A înconjura din toate părțile. 2 A cuprinde cu brațele Si: a îmbrățișa. 3 (Înv) A deposeda pe cineva în mod abuziv. 4 (Înv) A strivi ceva sub greutatea proprie sau a unui obiect. 5 (Înv) A sugruma. 6 (Înv) A acoperi cu pământ. 7 A împiedica creșterea și dezvoltarea plantelor Si: a înăbuși. 8 (Fig) A copleși. 9 (Jur) A uzurpa. 10 A încercui pentru a prinde. 11 A asedia.

ÎMPRESURÁ, împresór, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părțile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu brațele, cu mâinile; a îmbrățișa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (Înv.) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [Prez. ind. și: împrésur] – Probabil lat. *impressoriare (< pressorium).

ÎMPRESURÁ, împresór, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părțile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu brațele, cu mâinile; a îmbrățișa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (Înv.) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [Prez. ind. și: împrésur] – Probabil lat. *impressoriare (< pressorium).

ÎMPRESURÁ, împresór, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părțile, a încadra. Barba rară, pîrlită, părul în șuvițe lungi, împresurau un obraz galbăn și doi ochi arzători în orbite negre. SADOVEANU,. III 120. Dar zîna Latona se jură pe cerurile fără margini de pre capul ei, pe pămîntul nemăsurat ce o împresoară. ODOBESCU, S. III 293. ◊ Fig. După cîntece urmau tăceri adînci în noaptea caldă, cu toții rămîneau fără cuvinte în farmecul lunii, care-i împresura. SADOVEANU, O. IV 81. Plăsmuiri din basme M-au împresurat? Aripi de fantasme Poate-au scuturat Aur peste ele? IOSIF, V. 132. O liniște ca de vis mă împresoară, nu zăresc o pasăre zburînd. VLAHUȚĂ, O. A. II 178. ♦ A năpădi. Căsuța cea hîrbuită și împresurată de mărăcini. SBIERA, P. 156. ♦ (Determinat prin «cu brațele», «cu mîinile» etc.) A cuprinde, a îmbrățișa. Mă lăsă de musteață, mă împresură cu amîndouă mînile pe după gît, își vîrî capu-i mic subt marginile pălăriei mele. HOGAȘ, M. N. 19. 2. A încercui, a asedia. Pedestrimea romînească și ungurească, împresurată din toate părțile de călărimea turcească. BĂLCESCU, O. I 26. Cînd o da soarele-n de seară, Mare oaste vă-mpresoară. TEODORESCU, P. P. 175. ◊ Fig. Vîntul, frigul și furtuna Pre copii împresura. NEGRUZZI, S. II 58. Dar la biruri Mi-l punea Și haraciuri Că-i cerea, Mare greu l-împresura. TEODORESCU, P. P. 676. – Prez. ind. și: împrésur (EMINESCU, O. I 201).

A ÎMPRESURÁ împresór tranz. 1) A cuprinde din toate părțile; a înconjura; a încercui; a împrejmui. ~ o cetate. 2) fig. A cuprinde cu brațele; a îmbrățișa. 3) (fortificații, trupe inamice etc.) A înconjura pentru a scoate din luptă; a încercui. 4) înv. A deposeda în mod abuziv. /<lat. impressoriare

împresurà v. 1. a înconjura cu armată dușmanii: împresurară cetatea; 2. a înconjura în genere: tot ce ne împresoară; 3. a coprinde de o dată: ce boală te împresoară? POP.; 4. a coprinde pe nedrept, a încălca în averea altuia. [Lat. *PRESSULARE, din PRESSUS, înghesuit].

împresór (vest) și împrésur (est), a -urá v. tr. (lat. *pressúro, d. pressúra, apesare, presiune. – Împresor, -orĭ, -oară; să -oare. V. presiune, com-prim, screm). Vechĭ. Îmbulzesc, grămădesc: mulțimea îl împresura pe Hristos. Înăduș, sufoc: spiniĭ împresurară sămînța. Asupresc, constrîng. Atac, Cotropesc, uzurp. Azĭ. Înconjor, cuprind, învălesc: aeru ne împresoară din toate părțile. Asediez (o cetate, un loc).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împresuráre s. f., g.-d. art. împresurắrii; pl. împresurắri

împresuráre s. f., g.-d. art. împresurării; pl. împresurări

împresurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împresór, 3 împresoáră; conj. prez. 3 împresoáre

împresurá vb., ind. prez. 1 sg. împresór, 3 sg. și pl. împresoáră; conj. prez. 3 sg. și pl. împresoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPRESURÁRE s. 1. v. încercuire. 2. v. asediu.

ÎMPRESURARE s. 1. încercuire, înconjurare. (~ inamicului.) 2. asediere, asediu, încercuire, înconjurare, (înv.) ocol, (grecism înv.) poliorchie. (~ cetății.)

ÎMPRESURÁ vb. 1. v. încercui. 2. v. asedia. 3. v. înconjura. 4. v. copleși. 5. v. năpădi. 6. (fig.) a înfășura, a învălui. (Întunericul ne ~.)

ÎMPRESURÁ vb. v. asfixia, înăbuși, încălca, îneca, sufoca, sugruma, uzurpa.

ÎMPRESURA vb. 1. a încercui, a înconjura, a învălui, (înv. și pop.) a cuprinde, (înv.) a împrejura. (L-au ~ din toate părțile.) 2. a asedia, a încercui, a înconjura, (înv. și reg.) a ocoli, (înv.) a închide, a înveriga. (Au ~ cetatea; îl ~ pe inamic.) 3. a încercui, a înconjura, (fig.) a încinge. (Munții ~ cîmpia.) 4. a(-l) copleși, a(-l) covîrși, a(-l) năpădi, a(-l) prinde. (Îl ~ gîndurile.) 5. a năpădi. (Buruienile au ~ grădina.) 6. (fig.) a înfășura, a învălui. (Întunericul ne ~.)

împresura vb. v. ASFIXIA. ÎNĂBUȘI. ÎNCĂLCA. ÎNECA. SUFOCA. SUGRUMA. UZURPA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

împresurá (împresór, împresurát), vb.1. A apăsa, a face presiune. – 2. A copleși, a împovăra, a strînge cu ușa. – 3. A sufoca. – 4. A asedia, a încercui. – 5. A invada, a ocupa. – 6. A asupri, a umili. Probabil din lat. pressus „greutate, apăsare”, al cărui rezultat rom., *pres, nu s-a păstrat. De la pl. său, *presuri, s-a putut forma împresura, ca de la gînduri, îngîndura, sau de la fumuri, înfumura. După Cipariu, Gram., I, 140 (urmat de Pușcariu 792 și DAR), din lat. pressura „apăsare”, prin intermediul unui der. *pressurāre; după Candrea-Dens., 825, din lat. pressōrium, prin intermediul unui der. *impressoriāre; după Koerting 4789, din lat. *impressulāre.Der. împresurător, adj. (grabnic, presant); împresurătură, s. f. (înv., asuprire; împilare); despresura, vb. (a ridica asediul; a desprinde; a face să înceteze presiunea).

Intrare: împresurare
împresurare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împresurare
  • ‑mpresurare
  • împresurarea
  • ‑mpresurarea
plural
  • împresurări
  • ‑mpresurări
  • împresurările
  • ‑mpresurările
genitiv-dativ singular
  • împresurări
  • ‑mpresurări
  • împresurării
  • ‑mpresurării
plural
  • împresurări
  • ‑mpresurări
  • împresurărilor
  • ‑mpresurărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împresurare

etimologie:

  • vezi împresura
    surse: DEX '98 DEX '09

împresura împresurare împresurat

  • 1. A înconjura din toate părțile; a încadra (4.).
    exemple
    • Barba rară, pîrlită, părul în șuvițe lungi, împresurau un obraz galbăn și doi ochi arzători în orbite negre. SADOVEANU,. III 120.
      surse: DLRLC
    • Dar zîna Latona se jură pe cerurile fără margini de pre capul ei, pe pămîntul nemăsurat ce o împresoară. ODOBESCU, S. III 293.
      surse: DLRLC
    • figurat După cîntece urmau tăceri adînci în noaptea caldă, cu toții rămîneau fără cuvinte în farmecul lunii, care-i împresura. SADOVEANU, O. IV 81.
      surse: DLRLC
    • figurat Plăsmuiri din basme M-au împresurat? Aripi de fantasme Poate-au scuturat Aur peste ele? IOSIF, V. 132.
      surse: DLRLC
    • figurat O liniște ca de vis mă împresoară, nu zăresc o pasăre zburînd. VLAHUȚĂ, O. A. II 178.
      surse: DLRLC
    • surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Căsuța cea hîrbuită și împresurată de mărăcini. SBIERA, P. 156.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A cuprinde cu brațele, cu mâinile.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cuprinde (prinde) îmbrățișa un exemplu
      exemple
      • Mă lăsă de musteață, mă împresură cu amîndouă mînile pe după gît, își vîrî capu-i mic subt marginile pălăriei mele. HOGAȘ, M. N. 19.
        surse: DLRLC
  • 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: asedia încercui 4 exemple
    exemple
    • Pedestrimea romînească și ungurească, împresurată din toate părțile de călărimea turcească. BĂLCESCU, O. I 26.
      surse: DLRLC
    • Cînd o da soarele-n de seară, Mare oaste vă-mpresoară. TEODORESCU, P. P. 175.
      surse: DLRLC
    • figurat Vîntul, frigul și furtuna Pre copii împresura. NEGRUZZI, S. II 58.
      surse: DLRLC
    • figurat Dar la biruri Mi-l punea Și haraciuri Că-i cerea, Mare greu l-împresura. TEODORESCU, P. P. 676.
      surse: DLRLC
  • 3. învechit A deposeda pe cineva în mod abuziv.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: deposeda

etimologie: