15 definiții pentru asediu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asediu sn [At: ALECSANDRI, T. 1424 / P: ~diu / V: (înv) ~ie[1] sf / Pl: ~ii / E: it assedio] 1 Încercuire și atacare cu forțe armate a unui loc întărit, pentru a-l cuceri Si: (pop) împresurare. 2 (Îs) Stare de ~ Regim de suspendare a libertăților democratice și acordare a unor drepturi speciale poliției, armatei etc., instituit în împrejurări excepționale.

  1. Varianta asedie nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

ASÉDIU, asedii, s. n. Încercuire și atacare cu forțe armate a unui loc întărit, pentru a-l cuceri. ◊ Stare de asediu = regim instituit în unele state, în împrejurări considerate drept excepționale, care constă în suspendarea libertăților democratice și în acordarea unor drepturi speciale poliției, armatei etc. – Din it. assedio.

ASÉDIU, asedii, s. n. Încercuire și atacare cu forțe armate a unui loc întărit, pentru a-l cuceri. ◊ Stare de asediu = regim instituit în unele state, în împrejurări considerate drept excepționale, care constă în suspendarea libertăților democratice și în acordarea unor drepturi speciale poliției, armatei etc. – Din it. assedio.

ASÉDIU, asedii, s. n. (Numele locului asediat este în genitiv sau, în construcții învechite, se introduce prin prep. «de la») Încercuire cu forțe armate a unui loc întărit, cu scopul de a-l cuceri; împresurare. V. blocare. [Pașa] ucisese trei sute de femei și copii cînd cu asediul cetății, ca represalii. CAMIL PETRESCU, T. II 177. Mai izbeau ici-colo ultimele picături de ploaie, ca ultimele gloanțe ale unui asediu terminat. GALACTION, O. I 88. Asediul de la Vama. ALECSANDRI, T. 1424. ♦ (În statele capitaliste) Stare de asediu = suspendare (temporară) a puterii legilor și înlocuirea lor cu un regim militar de represiune îndreptat împotriva maselor populare.

ASÉDIU, asedii, s. n. Încercuire cu forțe armate a unui loc întărit, pentru a-l cuceri; împresurare. ◊ (În statele capitaliste) Stare de asediu = suspendare a puterii legilor și înlocuirea lor cu un regim militar de represiune împotriva maselor populare. – It. assedio.

ASÉDIU s.n. Împresurare cu armată a unui loc întărit pentru a-l cuceri. ◊ Stare de asediu = suspendare a puterii anumitor legi și înlocuirea lor cu un regim special de esență militară. [Pron. -diu, pl. -ii. / < it. assedio].

ASÉDIU s. n. încercuire cu forțe armate a unui oraș, a unui loc întărit, pentru a-l cuceri. ♦ stare de ~ = suspendare a puterii anumitor legi și înlocuirea lor cu un regim special de esență militară. (< it. assedio)

ASÉDIU ~i n. mil. Încercuire cu forțe armate a unei fortificații pentru a o cuceri. ◊ A ridica ~ul a înceta asediul. Stare de ~ regim special de constrângere, impus de împrejurări excepționale, acordând drepturi excesive organelor de poliție și autorităților militare. [Sil. -diu] /<it. assedio

asediu n. lucrările și operațiunile militare spre a ataca și coprinde un loc întărit; stare de asediu, starea unui oraș sau a unor provincii, când, în anumite Împrejurări grave, autoritatea superioară e lăsată căpeteniei militare, ceeace suspendă acțiunea legilor.

*asédiŭ n. (it. assedio. V. sediŭ). Împresurare, înconjurarea uneĭ cetățĭ cu armata ca s’o cuprinzĭ. Stare de asediŭ, guvern militar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asédiu [diu pron. dĭu] s. n., art. asédiul; pl. asédii, art. asédiile (-di-i-)

asédiu s. n. [-diu pron. -diu], pl. asédii, art. asédiile (sil. -di-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASÉDIU s. asediere, împresurare, încercuire, înconjurare, (înv.) ocol, (grecism înv.) poliorchie. (~ cetății.)

ASEDIU s. asediere, împresurare, încercuire, înconjurare, (înv.) ocol, (grecism înv.) poliorchie. (~ cetății.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

asédiu (asédii), s. n. – Încercuire și atacare a unui loc. It. assedio (sec. XIX). – Der. asedia, vb. (a supune unui asediu); asediator, adj. (care asediază).

Intrare: asediu
  • pronunție: asedĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asediu
  • asediul
  • asediu‑
plural
  • asedii
  • asediile
genitiv-dativ singular
  • asediu
  • asediului
plural
  • asedii
  • asediilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asediu

  • 1. Încercuire și atacare cu forțe armate a unui loc întărit, pentru a-l cuceri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: împresurare 3 exemple
    exemple
    • [Pașa] ucisese trei sute de femei și copii cînd cu asediul cetății, ca represalii. CAMIL PETRESCU, T. II 177.
      surse: DLRLC
    • Mai izbeau ici-colo ultimele picături de ploaie, ca ultimele gloanțe ale unui asediu terminat. GALACTION, O. I 88.
      surse: DLRLC
    • Asediul de la Varna. ALECSANDRI, T. 1424.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A ridica asediul = a înceta asediul.
      surse: NODEX
    • 1.2. Stare de asediu = regim instituit în unele state, în împrejurări considerate drept excepționale, care constă în suspendarea libertăților democratice și în acordarea unor drepturi speciale poliției, armatei etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: