9 definiții pentru uzurpare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UZURPÁRE, uzurpări, s. f. Acțiunea de a uzurpa și rezultatul ei; uzurpațiune. – V. uzurpa.

UZURPÁRE, uzurpări, s. f. Acțiunea de a uzurpa și rezultatul ei; uzurpațiune. – V. uzurpa.

uzurpare sf [At: HELIADE, V. 19/3 / Pl: ~pări / E: uzurpa] (Înv) 1 Însușire a unui drept, a unui bun etc. prin violență sau prin fraudă. 2 (Pex) Dobândire ilegală.

UZURPÁRE, uzurpări, s. f. Acțiunea de a uzurpa. Uzurparea unui drept.

UZURPÁRE s.f. Acțiunea de a uzurpa și rezultatul ei; uzurpațiune. [< uzurpa].

*uzurpațiúne f. (lat. usurpátio, -ónis). Acțiunea de a uzurpa. Situațiune uzurpată. – Și -áție, dar ob. -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uzurpáre s. f., g.-d. art. uzurpắrii; pl. uzurpắri

uzurpáre s. f., g.-d. art. uzurpării; pl. uzurpări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UZURPÁRE s. (înv.) răpștire, uzurpațiune. (~ dreptului cuiva.)

UZURPARE s. (înv.) răpștire, uzurpațiune. (~ dreptului cuiva.)

Intrare: uzurpare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uzurpare
  • uzurparea
plural
  • uzurpări
  • uzurpările
genitiv-dativ singular
  • uzurpări
  • uzurpării
plural
  • uzurpări
  • uzurpărilor
vocativ singular
plural

uzurpare

etimologie:

  • vezi uzurpa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN