18 definiții pentru împinge


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împinge1 [At: PSALT. SCH. 186/6 / V: ~pân~, ~pen~ / Pzi: împing / Ps: ~nsei (înv) ~inșu / Par: -ins / E: ml *impingo, -ere] 1 vt A mișca prin forță ceva sau pe cineva schimbându-i poziția în direcția dorită. 2 vt A face să avanseze. 3 vt (Fig) A face să se producă un fenomen. 4 vt A muta ceva din loc fără violență. 5 vrr A se lupta. 6 vr A-și face loc într-o mulțime. 7 vrr (Îe) A se ~ cu vorba A se îndemna. 8 vi A apăsa cu putere, a se lăsa cu toată greutatea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 9 vi (Îe) A ~ Ia roată cu cineva A ajuta pe cineva. 10 vi A merge din greu. 11 vt (Prt) A interveni pentru cineva ca să ajungă, din punct de vedere social, la o situație nemeritată. 12 vt (Înv) A dovedi. 13 vt (Fig) A respinge. 14 vt (Fig) A izgoni. 15 vt (Fig) A îndemna pe cineva spre ceva. 16 vt (Fig) A sili pe cineva să facă ceva. 17 vt (Îe) A ~ păcatul (sau păcatele, sau dracul, ori mititelul) să facă ceva A face ceva regretabil. 18 vt (Fig) A determina pe cineva soarta, destinul, condițiile obiective să ajungă într-o anumită situație. 19 vt A duce, a purta până departe. 20 vr A se înghesui pentru a putea înainta. 21 vt A îmbrânci. 22 vt (Reg) A cheltui. 23 vt A plăti. 24 vt (Îlv) A ~ bani (cuiva) A mitui (pe cineva).

împinge2 vt [At: DR III, 734 / Pzi: împing / Ps: ~nsei / Par: ~ins / E: ml *impendo, -ere] A plăti.

ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere.

ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere.

ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa, a muta (pe cineva sau ceva) din loc, exercitînd o apăsare. Observînd că o carte din bibliotecă ieșea din rînd afară, o împinsei înăuntru. ARGHEZI, P. T. 153. A deschis apoi fereastra, și pe colțuroasa stîncă, Hohotind, a-mpins cadavrul în prăpastia adîncă. COȘBUC, P. I 121. Vulpea a și început cu picioarele a împinge peștele din car jos. CREANGĂ, O. A. 295. El ștergarul i-l desprinde și-l împinge lin la vale, Drept în creștet o sărută pe-al ei păr de aur moale. EMINESCU, O. I 84. ◊ Fig. Nu eroii, nu personalitățile creează istoria, ci poporul împinge înainte istoria și creează eroi. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 36. Spune, femeie, dacă-ți mai vine să mori, cînd feciorii tăi... împing lumea înainte. DAVIDOGLU, M. 96. ◊ Absol. Împinge, răstoarnă și dă năvală drept în odaia lui. GHICA, S. A. 31. ♦ Fig. A înălța, a întinde. Carpații își împing spre miazănoapte înălțimile, învălite în codru. VLAHUȚĂ, O. A. 408. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. Acolo cînd am ajuns Și în poartă am împins, Doru m-o văzut ș-o rîs. ȘEZ. II 9. ◊ Fig. Valurile împing puternic, dar nicăieri apa nu trece de gît. CAMIL PETRESCU, U. N. 311. ♦ A duce, a purta. Măria-sa Alexandru și-a împins steagurile pînă la un loc ce se chema Dumbrava Mestecănișului. SADOVEANU, F. J. 759. S-au iscat mărturii precum că noi de ani de zile împingem vitele noastre la pășune pe hotarul Murgenilor. id. O. VII 104. ♦ Fig. (Adesea peiorativ) A ajuta (pe cineva) să ajungă la o situație. ◊ Expr. A împinge (cuiva) bani = a mitui (pe cineva). După ce mi-au luat fetița, n-am stat cu mînile-n sîn... am împins bani comandanților de jandarmi. CAMILAR, N. II 168. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. În drum spre casă, argatul trecu pe la chiabur, împins de grija vițelușului. MIHALE, O. 503. Eu te voi împinge tot spre adevăr. ISPIRESCU, U. 23. Se simți... înfiorată de o faptă la care o împinsese o pornire furioasă de gelozie. NEGRUZZI, S. I 23. ◊ Expr. A-l împinge (pe cineva) păcatul (sau păcatele) să (sau de...) v. păcat. 3. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte; a se îngrămădi, a-și face loc. Soldații... se împing către Serdici. SAHIA, N. 120. ♦ Tranz. A îmbrînci. Nu mă-mpinge... că amețesc. CARAGIALE, O. I 120. ◊ Refl. reciproc. Și pe gios se tăvălea, Unul pe-altul se-mpingea. ALECSANDRI, P. P. 146. 4. Tranz. Fig. (Învechit) A respinge, a nu primi, a îndepărta de la sine. Ștefan, împingînd aceste condiții înjositoare, armia otomană nu mai întîrziă de a intra în Principat. ARHIVA R. I 106. – Forme gramaticale: perf. s. împinsei, part. împins.

A ÎMPÍNGE împíng tranz. 1) (persoane, lucruri etc.) A deplasa prin aplicarea unei forțe de apăsare. ~ dulapul. 2) (persoane) A face să se miște prin acțiunea bruscă și puternică a brațelor. ~ pe cineva în prăpastie. 3) (lucruri) A vârî cu forța, îndesând (într-un spațiu limitat); a bucși. ~ hainele în valiză.~ bani (cuiva) a mitui (pe cineva). 4) fig. (persoane) A determina prin diverse mijloace (la o acțiune). ~ la revoltă. 5) fig. (persoane) A ajuta să ajungă (la o situație nemeritată). /<lat. impingere

A SE ÎMPÍNGE mă împíng intranz. pop. A-și face loc (înainte) înghesuindu-se sau dând brânci. /<lat. impingere

împinge v. 1. a urni din loc, a da înainte: a împinge carul; 2. fig. a îmboldi: a împinge la muncă. [Lat. IMPINGERE].

2) împíng, -píns, -pínge v. tr. (maĭ vechĭ împeng, d. lat. im-péndere, a cheltui, a sacrifica, a plăti, ca încing 2 d. incéndere. V. pre-ping). Vechĭ. Adeveresc, dovedesc: cele ce nu le putea împenge (Cod. Vor. 66, 7). Azĭ (Dac. 3, 734). Plătesc o sumă.

1) împíng, -píns, a -pínge v. tr. (lat. im-pĭngĕre, -pactum, a împinge, d. pángere, a înfige, rudă cu pagină, propag, compact, pact și vgr. pégnymi, înțepenesc, încheg, pektós, închegat [V. piftie]; it. impingere și impignere, pv. empenher, vfr. empeindre, cat. empenyer). Fac să înainteze exercitînd o presiune: locomotiva mișcă vagoanele saŭ trăgîndu-le, saŭ împingîndu-le. Îmbrîncesc, izbesc: servitoriĭ l-aŭ împins afară pe acel obraznic. Fig. Îndemn: a împinge pe cineva la muncă. – Vechĭ ping (pin afereză din împing saŭ lat. *pingo, refăcut din impingo).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împíng, perf. s. 1 sg. împinséi, 1 pl. împínserăm; part. împíns

împínge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împíng, perf. s. 1 sg. împinséi, 1 pl. împínserăm; part. împíns

împing, -pinsei 1 aor., -pins prt.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPÍNGE vb. 1. v. îmbrânci. 2. v. mâna. 3. v. antrena.

ÎMPÍNGE vb. v. alunga, goni, izgoni, îndemna, respinge, stimula.

ÎMPINGE vb. 1. a (se) ghionti, a (se) izbi, a (se) îmboldi, a (se) îmbrînci, a (se) înghionti, (pop.) a (se) buși, (reg.) a (se) brînci, a (se) înghioldi, (prin Mold.) a (se) blendi, a (se) blendisi, a (se) dupăci, (prin Olt. și Ban.) a (se) popîndi. (Nu vă mai ~ atîta!) 2. a antrena, a tîrî. (Îl ~ în acțiuni nesăbuite.)

împinge vb. v. ALUNGA. GONI. IZGONI. ÎNDEMNA. RESPINGE. STIMULA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

împínge (împíng, împíns), vb.1. A mișca, a deplasa din loc exercitînd o apăsare. – 2. A face să înainteze, să progreseze. – 3. A face favoruri. – 4. A îmboldi, a incita, a mișca. – 5. (Înv.) A respinge. – Mr. pingu, pimșu, pimtu. Lat. impĭngĕre (Pușcariu 788; Candrea-Dens., 1391; REW 4309; DAR), cf. it. (im)pingere (calabr. mpingere), prov. empenher, v. fr. empeindre, cat. empenyer. Var. pinge, foarte rară, nu este reprezentantă directă a lat. pingere, ci a rezultat cu afereză de la (m)pinge.Der. împingător, adj. (stimulant, incitant; instigator); împinsătură, s. f. (împingere; apăsare). DAR, urmîndu-l pe Giuglea, Dacor., III, 734, consideră că împinge „a cheltui”, „a face eforturi economice” reprezintă lat. impendĕre, cu aceeași confuzie ca încinde-încinge; însă ex. aduse nu sînt convingătoare, și se explică mai bine prin lat. impĭngĕre.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

fabrica de tuns ouă / de împins vagoane și lustruit tampoane expr. (glum.) loc inexistent; nicăieri.

Intrare: împinge
verb (VT622)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împinge
  • ‑mpinge
  • împingere
  • ‑mpingere
  • împins
  • ‑mpins
  • împinsu‑
  • ‑mpinsu‑
  • împingând
  • ‑mpingând
  • împingându‑
  • ‑mpingându‑
singular plural
  • împinge
  • ‑mpinge
  • împingeți
  • ‑mpingeți
  • împingeți-
  • ‑mpingeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împing
  • ‑mping
(să)
  • împing
  • ‑mping
  • împingeam
  • ‑mpingeam
  • împinsei
  • ‑mpinsei
  • împinsesem
  • ‑mpinsesem
a II-a (tu)
  • împingi
  • ‑mpingi
(să)
  • împingi
  • ‑mpingi
  • împingeai
  • ‑mpingeai
  • împinseși
  • ‑mpinseși
  • împinseseși
  • ‑mpinseseși
a III-a (el, ea)
  • împinge
  • ‑mpinge
(să)
  • împingă
  • ‑mpingă
  • împingea
  • ‑mpingea
  • împinse
  • ‑mpinse
  • împinsese
  • ‑mpinsese
plural I (noi)
  • împingem
  • ‑mpingem
(să)
  • împingem
  • ‑mpingem
  • împingeam
  • ‑mpingeam
  • împinserăm
  • ‑mpinserăm
  • împinseserăm
  • ‑mpinseserăm
  • împinsesem
  • ‑mpinsesem
a II-a (voi)
  • împingeți
  • ‑mpingeți
(să)
  • împingeți
  • ‑mpingeți
  • împingeați
  • ‑mpingeați
  • împinserăți
  • ‑mpinserăți
  • împinseserăți
  • ‑mpinseserăți
  • împinseseți
  • ‑mpinseseți
a III-a (ei, ele)
  • împing
  • ‑mping
(să)
  • împingă
  • ‑mpingă
  • împingeau
  • ‑mpingeau
  • împinseră
  • ‑mpinseră
  • împinseseră
  • ‑mpinseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împinge împingere împins

  • 1. tranzitiv A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deplasa mișca muta urni 7 exemple
    exemple
    • Observînd că o carte din bibliotecă ieșea din rînd afară, o împinsei înăuntru. ARGHEZI, P. T. 153.
      surse: DLRLC
    • A deschis apoi fereastra, și pe colțuroasa stîncă, Hohotind, a-mpins cadavrul în prăpastia adîncă. COȘBUC, P. I 121.
      surse: DLRLC
    • Vulpea a și început cu picioarele a împinge peștele din car jos. CREANGĂ, O. A. 295.
      surse: DLRLC
    • El ștergarul i-l desprinde și-l împinge lin la vale, Drept în creștet o sărută pe-al ei păr de aur moale. EMINESCU, O. I 84.
      surse: DLRLC
    • figurat Nu eroii, nu personalitățile creează istoria, ci poporul împinge înainte istoria și creează eroi. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 36.
      surse: DLRLC
    • figurat Spune, femeie, dacă-ți mai vine să mori, cînd feciorii tăi... împing lumea înainte. DAVIDOGLU, M. 96.
      surse: DLRLC
    • absolut Împinge, răstoarnă și dă năvală drept în odaia lui. GHICA, S. A. 31.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Carpații își împing spre miazănoapte înălțimile, învălite în codru. VLAHUȚĂ, O. A. 408.
        surse: DLRLC
    • 1.2. intranzitiv A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Acolo cînd am ajuns Și în poartă am împins, Doru m-o văzut ș-o rîs. ȘEZ. II 9.
        surse: DLRLC
      • figurat Valurile împing puternic, dar nicăieri apa nu trece de gît. CAMIL PETRESCU, U. N. 311.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A face să înainteze; a duce, a purta (până departe).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: duce (vb.) purta 2 exemple
    exemple
    • Măria-sa Alexandru și-a împins steagurile pînă la un loc ce se chema Dumbrava Mestecănișului. SADOVEANU, F. J. 759.
      surse: DLRLC
    • S-au iscat mărturii precum că noi de ani de zile împingem vitele noastre la pășune pe hotarul Murgenilor. SADOVEANU, O. VII 104.
      surse: DLRLC
    • 2.1. figurat adesea peiorativ A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • În drum spre casă, argatul trecu pe la chiabur, împins de grija vițelușului. MIHALE, O. 503.
      surse: DLRLC
    • Eu te voi împinge tot spre adevăr. ISPIRESCU, U. 23.
      surse: DLRLC
    • Se simți... înfiorată de o faptă la care o împinsese o pornire furioasă de gelozie. NEGRUZZI, S. I 23.
      surse: DLRLC
    • expresie A-l împinge (pe cineva) păcatul (8.) (sau păcatele (8.)) (sau de)...
      surse: DLRLC
  • 4. reflexiv A se înghesui pentru a putea merge înainte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bucși înghesui îngrămădi un exemplu
    exemple
    • Soldații... se împing către Serdici. SAHIA, N. 120.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Nu mă-mpinge... că amețesc. CARAGIALE, O. I 120.
        surse: DLRLC
      • reflexiv reciproc Și pe gios se tăvălea, Unul pe-altul se-mpingea. ALECSANDRI, P. P. 146.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98
    • 5.1. figurat A nu accepta.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: respinge un exemplu
      exemple
      • Ștefan, împingînd aceste condiții înjositoare, armia otomană nu mai întîrziă de a intra în Principat. ARHIVA R. I 106.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98
    • surse: DEX '09 DEX '98
      • 6.1.1. expresie A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva).
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mitui un exemplu
        exemple
        • După ce mi-au luat fetița, n-am stat cu mînile-n sîn... am împins bani comandanților de jandarmi. CAMILAR, N. II 168.
          surse: DLRLC

etimologie: