13 definiții pentru îmblânzi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmblânzi [At: PSALT. SCH. 287 / S și: (înv) înb~ / Pzi: ~zesc / E: în- + blând] 1 vt (Înv) A mângâia. 2 vt A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului (pentru a aduce foloase) Si: a domestici, (înv) a blânzi. 3-4 vtr (A face să devină sau) a deveni mai blând Si: a (se) calma, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, (înv) a (se) blânzi. 5 vr (Fig; d. furtună, vânt, voce etc.) A scădea în intensitate Si: a se domoli, (înv) a se blânzi.

ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând.

ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând.

A ÎMBLÂNZÍ ~ésc tranz. 1) (animale sălbatice) A face să se deprindă cu omul, să trăiască pe lângă casă și să fie folosit în avantajul acestuia; a domestici. 2) A face să se îmblânzească. [Sil. îm-blân-] /în + blând

A SE ÎMBLÂNZÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre ființe) A deveni (mai) blând; a se îmbuna. 2) fig. (despre vreme) A căpăta un caracter mai liniștit (după furtună, ploaie etc.); a se răzbuna; a se domoli; a se potoli; a se liniști; a se tempera; a se modera. /în + blând

îmblânzì v. a (se) face blând: 1. a domestici; 2. a astâmpăra, a îndulci: îmblânzindu-și glasul. Al.

ÎMBLÎNZÍ, îmblînzesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la animale sălbatice) A face să-și piardă sălbăticia, să se obișnuiască cu omul și să se supună (într-o oarecare măsură) voinței lui. V. domestici. A îmblînzi lei și tigri. ♦ (Cu privire la oameni, la caracterul lor etc.) A face să fie blînd, a domoli, a liniști, a potoli. Cuvîntul lui Iordache înmuia inimile, le îmblînzea. CAMILAR, TEM. 105. Aducînd pitaci și colaci... a împărțit la fiecare, de ne-a îmblînzit. CREANGĂ, A. 4. De-om întîlni vreun zmeu... i-om da decorațiile noastre, ca să-l îmblînzim. ALECSANDRI, T. I 427. ◊ Refl. Glasurile se îmblînziseră. DUMITRIU, N. 54. Căpitanul se-mblînzea, Brațele-i le slobozea. ALECSANDRI, P. P. 58. ◊ Fig. De s-ar îmblînzi [furtuna], măcar numai puțin. DUMITRIU, P. F. 25.

îmblînzésc v. tr. Fac blînd, domesticesc. Fig. astîmpăr, liniștesc: îmĭ îmblînzesc glasu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmblânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 îmblânzeáscă

îmblânzí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmblânzeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBLÂNZÍ vb. 1. v. domestici. 2. v. calma. 3. v. domoli.

ÎMBLÂNZÍ vb. v. alina, atenua, calma, descrește, diminua, domoli, liniști, micșora, modera, pondera, potoli, reduce, scădea, slăbi, tempera.

ÎMBLÎNZI vb. 1. a (se) domestici, (înv.) a (se) dumesnici, a (se) supune. (A ~ un animal sălbatic.) 2. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmbuna, a (se) împăca, a (se) liniști, a (se) potoli, (reg.) a (se) țistui, (înv.) a (se) dezmînia. (Era enervat și abia a reușit să-l ~.) 3. a (se) alina, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) tempera, a (se) ușura, (înv. și pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, (înv. și reg.) a (se) mîngîia, (înv.) a (se) odihni, (fig.) a adormi, a (se) răcori. (Cele spuse i-au ~ durerea; a plîns și s-a ~.)

îmblînzi vb. v. ATENUA. CALMA. DESCREȘTE. DIMINUA. DOMOLI. LINIȘTI. MICȘORA. MODERA. PONDERA. POTOLI. REDUCE. SCĂDEA. SLĂBI. TEMPERA.

Intrare: îmblânzi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmblânzi
  • ‑mblânzi
  • îmblânzire
  • ‑mblânzire
  • îmblânzit
  • ‑mblânzit
  • îmblânzitu‑
  • ‑mblânzitu‑
  • îmblânzind
  • ‑mblânzind
  • îmblânzindu‑
  • ‑mblânzindu‑
singular plural
  • îmblânzește
  • ‑mblânzește
  • îmblânziți
  • ‑mblânziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmblânzesc
  • ‑mblânzesc
(să)
  • îmblânzesc
  • ‑mblânzesc
  • îmblânzeam
  • ‑mblânzeam
  • îmblânzii
  • ‑mblânzii
  • îmblânzisem
  • ‑mblânzisem
a II-a (tu)
  • îmblânzești
  • ‑mblânzești
(să)
  • îmblânzești
  • ‑mblânzești
  • îmblânzeai
  • ‑mblânzeai
  • îmblânziși
  • ‑mblânziși
  • îmblânziseși
  • ‑mblânziseși
a III-a (el, ea)
  • îmblânzește
  • ‑mblânzește
(să)
  • îmblânzească
  • ‑mblânzească
  • îmblânzea
  • ‑mblânzea
  • îmblânzi
  • ‑mblânzi
  • îmblânzise
  • ‑mblânzise
plural I (noi)
  • îmblânzim
  • ‑mblânzim
(să)
  • îmblânzim
  • ‑mblânzim
  • îmblânzeam
  • ‑mblânzeam
  • îmblânzirăm
  • ‑mblânzirăm
  • îmblânziserăm
  • ‑mblânziserăm
  • îmblânzisem
  • ‑mblânzisem
a II-a (voi)
  • îmblânziți
  • ‑mblânziți
(să)
  • îmblânziți
  • ‑mblânziți
  • îmblânzeați
  • ‑mblânzeați
  • îmblânzirăți
  • ‑mblânzirăți
  • îmblânziserăți
  • ‑mblânziserăți
  • îmblânziseți
  • ‑mblânziseți
a III-a (ei, ele)
  • îmblânzesc
  • ‑mblânzesc
(să)
  • îmblânzească
  • ‑mblânzească
  • îmblânzeau
  • ‑mblânzeau
  • îmblânzi
  • ‑mblânzi
  • îmblânziseră
  • ‑mblânziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmblânzi îmblânzire îmblânzit

  • 1. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: domestici un exemplu
    exemple
    • A îmblânzi lei și tigri.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli.
      exemple
      • Cuvîntul lui Iordache înmuia inimile, le îmblînzea. CAMILAR, TEM. 105.
        surse: DLRLC
      • Aducînd pitaci și colaci... a împărțit la fiecare, de ne-a îmblînzit. CREANGĂ, A. 4.
        surse: DLRLC
      • De-om întîlni vreun zmeu... i-om da decorațiile noastre, ca să-l îmblînzim. ALECSANDRI, T. I 427.
        surse: DLRLC
      • Glasurile se îmblînziseră. DUMITRIU, N. 54.
        surse: DLRLC
      • Căpitanul se-mblînzea, Brațele-i le slobozea. ALECSANDRI, P. P. 58.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv figurat (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate.
      exemple
      • De s-ar îmblînzi [furtuna], măcar numai puțin. DUMITRIU, P. F. 25.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + blând
    surse: DEX '98 DEX '09