ȘORECIE, (2) șorecii, s. f. 1. (Reg.) Șoricioaică (2). 2. (Bot.) Coada-șoricelului. – Șoarece + suf. -ie.

șorecie sf [At: MOLNAR, D. 66 / V: (reg) ~ricie / Pl: ~ii / E: șoarece + -ie] (Reg) 1 Șoricioaică (12). 2 (Bot) Coada-șoricelului (Achillea millefolium).

ȘORECIE s. f. (Pop.) Șoricioaică (2). – Șoarece + suf. -ie.

ȘORECIE s. f. (Popular) Șoricioaică (2). La circiumă ajuns odată, întrebă pe cîrciumar de rachiu tare și de șorecie. PAMFILE, M. R. I 352. Să iei șorecie d-o para. PĂSCULESCU, L. P. 299. Tot atunci îi dete și un fișic cu șorecie pisată mărunt, cu care el trebuia să-și omoare tovarășul. I. CR. III 240.

ȘORECIU, -IE, șorecii, adj. (Pop.; despre părul cailor; p. ext. despre cai). (Cu părul) de culoarea șoarecelui; cenușiu. – Șoarece + suf. -iu.

ciorici⁴, ~ie a vz șoriciu

șoreciu, ~ie a [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 47 / V: (reg) cioriciu, soriciu, ~riciu / Pl: ~ii / E: șoarece + -iu] 1 (Pop; d. părul¹ sau d. culoarea cailor; pex; d. cai) Gri (2). 2 (Reg; îf șoriciu) Galben-cafeniu.

șoricie sf vz șorecie

șoriciu², ~ie a vz șoreciu

șoriciu¹, ~ie a [At: COSTINESCU / Pl: ~ii / E: șorici¹ + -iu] (Îvr) Șoricos.

ȘORECIU, -IE, șorecii, adj. (Pop.; despre părul cailor; p. ext. despre cai) (Cu părul) de culoarea șoarecelui; cenușiu. – Șoarece + suf. -iu.

ȘORECIU, -IE, șorecii, adj. (Popular, despre părul cailor, p. ext. despre cai) De culoarea șoarecelui, cenușiu. – Variantă: șoriciu, -ie (DAMÉ, T. 48) adj.

ȘORICIU, -IE adj. v. șoreciu.

ȘORECIU ~e (~i) pop. (despre părul cailor) Care este de culoarea șoarecelui; cenușiu. /șoarece + suf. ~iu

șoriciu a. se zice de calul cu părul cenușiu având o dungă neagră d’alungul spinării. [Lit. de coloarea șoarecelui].

șoricíu, -íe adj. (d. șoarice). De coloarea șoariceluĭ: cal șoriciŭ. V. cîmpiŭ.

șorecie² (plantă) s. f., art. șorecia, g.-d. art. șoreciei; pl. șorecii, art. șoreciile (desp. -ci-i-)

șorecie¹ (otravă) (reg.) s. f., art. șorecia, g.-d. șorecii, art. șoreciei

*șorecie² (plantă) s. f., art. șorecia, g.-d. art. șoreciei; pl. șorecii, art. șoreciile

șorecie¹ (otravă) (reg.) s. f., art. șorecia, g.-d. șorecii, art. șoreciei

șorecie (otravă) s. f., art. șorecia, g.-d. art. șoreciei; pl. șorecii

șoreciu (pop.) adj. m., f. șorecie; pl. m. și f. șorecii

+șoriciu (rar) adj. m., f. șoricie; pl. m. și f. șoricii

șoreciu (pop.) adj. m., f. șorecie; pl. m. și f. șorecii

șoreciu adj. m., f. șorecie; pl. m. și f. șorecii

șorecie s. v. TRIOXID DE ARSEN.

ȘORECIU adj. v. cenușiu, fumuriu, gri, plumburiu, sur.

șoreciu adj. v. CENUȘIU. FUMURIU. GRI. PLUMBURIU. SUR.

șorecie s.f. (reg.) 1. otravă pentru șoareci, șoricioaică, șoriceasă. 2. planta coada-șoricelului.

șoriciu, -ie, adj. (reg.) tare, scorțos, gros ca șoriciul; șoricos.