ȘORECIE s. f. (Popular) Șoricioaică (2). La circiumă ajuns odată, întrebă pe cîrciumar de rachiu tare și de șorecie. PAMFILE, M. R. I 352. Să iei șorecie d-o para. PĂSCULESCU, L. P. 299. Tot atunci îi dete și un fișic cu șorecie pisată mărunt, cu care el trebuia să-și omoare tovarășul. I. CR. III 240.