12 definiții pentru fumuriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUMURÍU, -ÍE, fumurii, adj. De culoarea fumului; cenușiu, întunecat. ♦ Fig. Posomorât, mohorât. – Fum + suf. -uriu (după alburiu, timpuriu etc.).

FUMURÍU, -ÍE, fumurii, adj. De culoarea fumului; cenușiu, întunecat. ♦ Fig. Posomorât, mohorât. – Fum + suf. -uriu (după alburiu, timpuriu etc.).

fumuriu, ~ie a [At: ODOBESCU, S. I., 133 / Pl: ~ii / E: fum + -uriu după alburiu, timpuriu etc.] 1 De culoarea fumului Si: cenușiu, întunecat, (reg) fumur. 2 (Fig) Mohorât.

FUMURÍU, -ÍE, fumurii, adj. De culoarea fumului, cenușiu, întunecat. Mama lui Zaharia n-a mai putut răbda ochelarii fumurii. C. PETRESCU, A. 392. Se pierdu în linia fumurie a drumului. D. ZAMFIRESCU, R. 220. Peste lume cerul doarme liniștit și fumuriu. NECULUȚĂ, Ț. D. 117. ◊ (Substantivat) Cea din urmă căruță cu coviltir se înecă în fumuriul depărtării. CAMILAR, N. I 232. Nu s-a luminat încă de ziuă, dar fereastra bate în fumuriu. STANCU, D. 62. ♦ Posomorît, mohorît. Acestea le gîndea Constantin într-o zi fumurie de toamnă. GALACTION, O. I 128. În înserarea fumurie Se-nnegurează orice amănunte. CAMIL PETRESCU, V. 24.

FUMURÍU ~e ( ~i) Care este de culoarea fumului; sur-albăstrui. [Sil. -mu-riu] /fum + suf. ~uriu

fumuriu a. 1. de coloarea fumului; căciulă fumurie; 2. fam. beat.

fumuríŭ, -íe adj. (d. fum, după alburiŭ, brumăriŭ). De coloarea fumuluĭ: ochelarĭ fumuriĭ.

gri-fumuríu, -íe adj. Gri cu nuanțe fumurii ◊ „Se recomandă ochelari cu rame subțiri, metalice și cu lentile gri-fumuriu-deschis.” Săpt. 23 IV 76 p. 8 (din gri + fumuriu)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fumuríu adj. m., f. fumuríe; pl. m. și f. fumuríi

fumuríu adj. m., f. fumuríe; pl. m. și f. fumuríi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FUMURÍU adj. 1. v. cenușiu. 2. v. brumăriu.

FUMURIU adj. 1. cenușiu, gri, plumburiu, sur, (rar) prăfuriu, (pop.) sein, șoreciu, (reg.) siv, (Munt.) fumur, (înv.) plumbiu, sîngepiu, (turcism înv.) bozafer. (Zarea ~.) 2. brumăriu, (rar) brumat, (reg.) morojan. (De culoare ~.)

Intrare: fumuriu
fumuriu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fumuriu
  • fumuriul
  • fumuriu‑
  • fumurie
  • fumuria
plural
  • fumurii
  • fumuriii
  • fumurii
  • fumuriile
genitiv-dativ singular
  • fumuriu
  • fumuriului
  • fumurii
  • fumuriei
plural
  • fumurii
  • fumuriilor
  • fumurii
  • fumuriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fumuriu

  • 1. De culoarea fumului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cenușiu (adj.) întunecat 5 exemple
    exemple
    • Mama lui Zaharia n-a mai putut răbda ochelarii fumurii. C. PETRESCU, A. 392.
      surse: DLRLC
    • Se pierdu în linia fumurie a drumului. D. ZAMFIRESCU, R. 220.
      surse: DLRLC
    • Peste lume cerul doarme liniștit și fumuriu. NECULUȚĂ, Ț. D. 117.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Cea din urmă căruță cu coviltir se înecă în fumuriul depărtării. CAMILAR, N. I 232.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Nu s-a luminat încă de ziuă, dar fereastra bate în fumuriu. STANCU, D. 62.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Acestea le gîndea Constantin într-o zi fumurie de toamnă. GALACTION, O. I 128.
        surse: DLRLC
      • În înserarea fumurie Se-nnegurează orice amănunte. CAMIL PETRESCU, V. 24.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Fum + sufix -uriu (după alburiu, timpuriu etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98