14 definiții pentru fumuriu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUMURIU, -IE, fumurii, adj. De culoarea fumului; cenușiu, întunecat. ♦ Fig. Posomorât, mohorât. – Fum + suf. -uriu (după alburiu, timpuriu etc.).

FUMURIU, -IE, fumurii, adj. De culoarea fumului; cenușiu, întunecat. ♦ Fig. Posomorât, mohorât. – Fum + suf. -uriu (după alburiu, timpuriu etc.).

fumuriu, ~ie a [At: ODOBESCU, S. I., 133 / Pl: ~ii / E: fum + -uriu după alburiu, timpuriu etc.] 1 De culoarea fumului Si: cenușiu, întunecat, (reg) fumur. 2 (Fig) Mohorât.

FUMURIU, -IE, fumurii, adj. De culoarea fumului, cenușiu, întunecat. Mama lui Zaharia n-a mai putut răbda ochelarii fumurii. C. PETRESCU, A. 392. Se pierdu în linia fumurie a drumului. D. ZAMFIRESCU, R. 220. Peste lume cerul doarme liniștit și fumuriu. NECULUȚĂ, Ț. D. 117. ◊ (Substantivat) Cea din urmă căruță cu coviltir se înecă în fumuriul depărtării. CAMILAR, N. I 232. Nu s-a luminat încă de ziuă, dar fereastra bate în fumuriu. STANCU, D. 62. ♦ Posomorît, mohorît. Acestea le gîndea Constantin într-o zi fumurie de toamnă. GALACTION, O. I 128. În înserarea fumurie Se-nnegurează orice amănunte. CAMIL PETRESCU, V. 24.

FUMURIU ~e ( ~i) Care este de culoarea fumului; sur-albăstrui. [Sil. -mu-riu] /fum + suf. ~uriu

fumuriu a. 1. de coloarea fumului; căciulă fumurie; 2. fam. beat.

fumuríŭ, -íe adj. (d. fum, după alburiŭ, brumăriŭ). De coloarea fumuluĭ: ochelarĭ fumuriĭ.

gri-fumuriu, -ie adj. Gri cu nuanțe fumurii ◊ „Se recomandă ochelari cu rame subțiri, metalice și cu lentile gri-fumuriu-deschis.” Săpt. 23 IV 76 p. 8 (din gri + fumuriu)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fumuriu1 adj. m., f. fumurie; pl. m. și f. fumurii

fumuriu2 s. n., art. fumuriul

fumuriu adj. m., f. fumurie; pl. m. și f. fumurii

fumuriu adj. m., f. fumurie; pl. m. și f. fumurii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FUMURIU adj. 1. v. cenușiu. 2. v. brumăriu.

FUMURIU adj. 1. cenușiu, gri, plumburiu, sur, (rar) prăfuriu, (pop.) sein, șoreciu, (reg.) siv, (Munt.) fumur, (înv.) plumbiu, sîngepiu, (turcism înv.) bozafer. (Zarea ~.) 2. brumăriu, (rar) brumat, (reg.) morojan. (De culoare ~.)

Intrare: fumuriu
fumuriu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fumuriu
  • fumuriul
  • fumuriu‑
  • fumurie
  • fumuria
plural
  • fumurii
  • fumuriii
  • fumurii
  • fumuriile
genitiv-dativ singular
  • fumuriu
  • fumuriului
  • fumurii
  • fumuriei
plural
  • fumurii
  • fumuriilor
  • fumurii
  • fumuriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fumuriu, fumurieadjectiv

  • 1. De culoarea fumului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mama lui Zaharia n-a mai putut răbda ochelarii fumurii. C. PETRESCU, A. 392. DLRLC
    • format_quote Se pierdu în linia fumurie a drumului. D. ZAMFIRESCU, R. 220. DLRLC
    • format_quote Peste lume cerul doarme liniștit și fumuriu. NECULUȚĂ, Ț. D. 117. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Cea din urmă căruță cu coviltir se înecă în fumuriul depărtării. CAMILAR, N. I 232. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Nu s-a luminat încă de ziuă, dar fereastra bate în fumuriu. STANCU, D. 62. DLRLC
    • 1.1. figurat Mohorât, posomorât. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Acestea le gîndea Constantin într-o zi fumurie de toamnă. GALACTION, O. I 128. DLRLC
      • format_quote În înserarea fumurie Se-nnegurează orice amănunte. CAMIL PETRESCU, V. 24. DLRLC
etimologie:
  • Fum + sufix -uriu (după alburiu, timpuriu etc.). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.