ȘORECIU, -IE, șorecii, adj. (Pop.; despre părul cailor; p. ext. despre cai). (Cu părul) de culoarea șoarecelui; cenușiu. – Șoarece + suf. -iu.

șoreciu, ~ie a [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 47 / V: (reg) cioriciu, soriciu, ~riciu / Pl: ~ii / E: șoarece + -iu] 1 (Pop; d. părul¹ sau d. culoarea cailor; pex; d. cai) Gri (2). 2 (Reg; îf șoriciu) Galben-cafeniu.

ȘORECIU, -IE, șorecii, adj. (Pop.; despre părul cailor; p. ext. despre cai) (Cu părul) de culoarea șoarecelui; cenușiu. – Șoarece + suf. -iu.

ȘORECIU, -IE, șorecii, adj. (Popular, despre părul cailor, p. ext. despre cai) De culoarea șoarecelui, cenușiu. – Variantă: șoriciu, -ie (DAMÉ, T. 48) adj.

ȘORECIU ~e (~i) pop. (despre părul cailor) Care este de culoarea șoarecelui; cenușiu. /șoarece + suf. ~iu

ciorici⁴, ~ie a vz șoriciu

șoriciu¹, ~ie a [At: COSTINESCU / Pl: ~ii / E: șorici¹ + -iu] (Îvr) Șoricos.

șoriciu², ~ie a vz șoreciu

ȘORICIU, -IE adj. v. șoreciu.

șoriciu a. se zice de calul cu părul cenușiu având o dungă neagră d’alungul spinării. [Lit. de coloarea șoarecelui].

șoricíu, -íe adj. (d. șoarice). De coloarea șoariceluĭ: cal șoriciŭ. V. cîmpiŭ.

șoreciu (pop.) adj. m., f. șorecie; pl. m. și f. șorecii

șoreciu (pop.) adj. m., f. șorecie; pl. m. și f. șorecii

șoreciu adj. m., f. șorecie; pl. m. și f. șorecii

+șoriciu (rar) adj. m., f. șoricie; pl. m. și f. șoricii

ȘORECIU adj. v. cenușiu, fumuriu, gri, plumburiu, sur.

șoreciu adj. v. CENUȘIU. FUMURIU. GRI. PLUMBURIU. SUR.

șoriciu, -ie, adj. (reg.) tare, scorțos, gros ca șoriciul; șoricos.