11 definiții pentru zvâcnet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZVÂCNÉT, zvâcnete, s. n. Zvâcnire; tremur, tresărire. – Zvâcni + suf. -et.

zvâcnet sn [At: SLAVICI, N. I, 340 / S și: sv~ / Pl: ~e / E: zvâcni + -et] 1-2 (Rar) Zvâcneală (1-2). 3 Mișcare precipitată, bruscă, ușoară, repetată și involuntară a corpului sau a unei părți a lui, provocată de un stimul fizic sau emoțional Si: smuceală, smucire, smucit, smucitură, tremur, tresărire, zvâcnire (4), (rar) zvâcnit1 (3), zvâcnitură (4), (reg) zbocoteală, (îrg) zbocotire (3).

ZVẤCNET, zvâcnete, s. n. Zvâcnire; tremur, tresărire. – Zvâcni + suf. -et.

ZVẤCNET, zvâcnete, s. n. Zvâcnire; tremur, tresărire. – Din zvâcni + suf. -et.

ZVÂCNET ~e n. Bătaie accelerată sau neregulată a inimii, a tâmplelor sau a pulsului; zvâcnitură; palpitație. /a zvâcni + suf. ~et

zvîcnet s.n. Zvîcnire; tremur, tresărire. Stătu o secundă în prag, salutînd cu un zvîcnet al capului (GALAN). • pl. -e. /zvîcni + -et.

ZVÎ́CNET, zvicnete, s. n. 1. Zvîcnire. Surorile s-au îmbrățișat și au rămas așa, mute, cu tîmplele apropiate în Scelași zvîcnet al sîngelui. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 181. Simțea că zvîcnetele și durerile i se alină și capul se luminează. SLAVICI, N. I 340. 2. Tremur, tresărire; zvîcnire. Te-a tras după el strîngindu-ți mîna în palma lui caldă și umezită, care zvîcnea din cînd în cînd. Zvîcnetul acesta a fost pentru tine pricină de neliniște. PAS, Z. I 229. Un zvîcnet, un sughiț scurta întins pe spate și a rămas așa, acolo, cu ochii deschiși mari spre cer. POPA, V. 350.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zvấcnet s. n., pl. zvấcnete

zvâcnet s. n., pl. zvâcnete


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZVÂCNET s. v. palpitație.

ZVÎCNET s. bătaie, palpitare, palpitație, pulsație, ticăit, tresărire, zbatere, zvîcneală, zvîcnire, zvîcnit, zvîcnitură, (rar) tresăritură, (înv.) palpit, răsăritură, săltare. (~ al inimii.)

Intrare: zvâcnet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvâcnet
  • zvâcnetul
  • zvâcnetu‑
plural
  • zvâcnete
  • zvâcnetele
genitiv-dativ singular
  • zvâcnet
  • zvâcnetului
plural
  • zvâcnete
  • zvâcnetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zvâcnet

  • 1. Bătaie accelerată sau neregulată a inimii, a tâmplelor sau a pulsului.
    exemple
    • Surorile s-au îmbrățișat și au rămas așa, mute, cu tîmplele apropiate în același zvîcnet al sîngelui. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 181.
      surse: DLRLC
    • Simțea că zvîcnetele și durerile i se alină și capul se luminează. SLAVICI, N. I 340.
      surse: DLRLC
    • Te-a tras după el strîngîndu-ți mîna în palma lui caldă și umezită, care zvîcnea din cînd în cînd. Zvîcnetul acesta a fost pentru tine pricină de neliniște. PAS, Z. I 229.
      surse: DLRLC
    • Un zvîcnet, un sughiț scurt l-a întins pe spate și a rămas așa, acolo, cu ochii deschiși mari spre cer. POPA, V. 350.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Zvâcni + sufix -et.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX