3 intrări

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZURUÍT, zuruituri, s. n. Zornăit. – V. zurui.

ZURUÍT, zuruituri, s. n. Zornăit. – V. zurui.

zuruit sn [At: PONTBRIANT, D. / V: ~răit, (îvr) ~răiet, zorăit / E: zurui] 1-2 Zăngăneală (1-2).

zuruit s.n. Zornăit. Se auzi, în coridor, un zuruit de sabie și de pinteni (I. NEGR.). • pl. -uri. /v. zurui.

ZURUÍT, zuruituri, s. n. Zornăit. O undă de fulger pătrunde în odaie, cu un trăsnet, cu un zuruit de geamuri. SADOVEANU, O. III 246. Valea... răsună toată de zuruitul zurgălăilor și de tropotul uscat al cailor. VLAHUȚĂ, la TDRG. M-am sculat iute din pat pentru ca să cunosc pricina zuruitului pomenit. ALECSANDRI, C. 45.

ZURUÍT, zuruituri, s. n. Zornăit. – V. zurui.

ZURUÍT ~uri n. 1) v. A ZURUI. 2) Zgomot produs de obiectele de metal sau de sticlă la lovire, cădere sau rostogolire; zăngănit; zornăit; zdrăngănit. /v. a zurui

ZURĂÍ vb. IV v. zurui.

ZURUÍ, zúrui,[1] vb. IV. Intranz. și tranz. A zornăi. [Prez. ind. și: zuruiesc.Var.: zurăí vb. IV] – Zur + suf. -ui. modificată

  1. În original zúruiesc, ceea ce nu corespunde cu accentuarea și e identic cu varianta. — gall

zurui [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 29v/3 / V: (îvr) ~răi, (înv) zorăi, (reg) ~roi, zului, țu~ / Pzi: ~esc și zurui / E: zur + -ui] 1-3 vti A zăngăni (1-3). 7[1] vi (Trs; pex d. ceasuri) A suna. 8 vi (Pfm; d. ape curgătoare, ploaie, frunze sau alte elemente ale naturii) A murmura. 9 vi (Reg; d. fus) A sfârâi. 10 vi (Rar) A trosni1.

  1. Și în original, numerotare incorectă a sensurilor: 7 după 3 LauraGellner

zurui vb. IV. 1 intr. (de obicei despre obiecte confecționate din metal, din sticlă etc. sau despre părți componente ale unor astfel de obiecte) A zornăi. Cătușele zuruiau ușor (SADOV.). 2 tr. A face să producă un zgomot caracteristic (adesea prelungit) prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc. Domnul... înaintă..., zuruind veriga cheilor prinsă în lanț (CE. PETR.). 3 intr. (pop.; fam.; despre ape curgătoare,ploaie, frunze sau alte elemente ale naturii) A murmura; a susura. Frunze uscate zuruie împrăștiate de vînt (REBR.). • prez.ind. zurui, -iesc. și (reg.) zurăi, zorăi vb. IV. /zur + -ui.

ZURUÍ, zuruiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A zornăi. [Prez. ind. și: zúrui.Var.: zurăí vb. IV] – Zur + suf. -ui.

arată toate definițiile

Intrare: zuruit (adj.)
zuruit2 (adj.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zuruit
  • zuruitul
  • zuruitu‑
  • zurui
  • zuruita
plural
  • zuruiți
  • zuruiții
  • zuruite
  • zuruitele
genitiv-dativ singular
  • zuruit
  • zuruitului
  • zuruite
  • zuruitei
plural
  • zuruiți
  • zuruiților
  • zuruite
  • zuruitelor
vocativ singular
plural
Intrare: zuruit (zgomot)
zuruit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zuruit
  • zuruitul
  • zuruitu‑
plural
  • zuruituri
  • zuruiturile
genitiv-dativ singular
  • zuruit
  • zuruitului
plural
  • zuruituri
  • zuruiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: zurui
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zurui
  • zuruire
  • zuruit
  • zuruitu‑
  • zuruind
  • zuruindu‑
singular plural
  • zuruie
  • zuruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zurui
(să)
  • zurui
  • zuruiam
  • zuruii
  • zuruisem
a II-a (tu)
  • zurui
(să)
  • zurui
  • zuruiai
  • zuruiși
  • zuruiseși
a III-a (el, ea)
  • zuruie
(să)
  • zuruie
  • zuruia
  • zurui
  • zuruise
plural I (noi)
  • zuruim
(să)
  • zuruim
  • zuruiam
  • zuruirăm
  • zuruiserăm
  • zuruisem
a II-a (voi)
  • zuruiți
(să)
  • zuruiți
  • zuruiați
  • zuruirăți
  • zuruiserăți
  • zuruiseți
a III-a (ei, ele)
  • zuruie
(să)
  • zuruie
  • zuruiau
  • zurui
  • zuruiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zurui
  • zuruire
  • zuruit
  • zuruitu‑
  • zuruind
  • zuruindu‑
singular plural
  • zuruiește
  • zuruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zuruiesc
(să)
  • zuruiesc
  • zuruiam
  • zuruii
  • zuruisem
a II-a (tu)
  • zuruiești
(să)
  • zuruiești
  • zuruiai
  • zuruiși
  • zuruiseși
a III-a (el, ea)
  • zuruiește
(să)
  • zuruiască
  • zuruia
  • zurui
  • zuruise
plural I (noi)
  • zuruim
(să)
  • zuruim
  • zuruiam
  • zuruirăm
  • zuruiserăm
  • zuruisem
a II-a (voi)
  • zuruiți
(să)
  • zuruiți
  • zuruiați
  • zuruirăți
  • zuruiserăți
  • zuruiseți
a III-a (ei, ele)
  • zuruiesc
(să)
  • zuruiască
  • zuruiau
  • zurui
  • zuruiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zurăi
  • zurăire
  • zurăit
  • zurăitu‑
  • zurăind
  • zurăindu‑
singular plural
  • zurăiește
  • zurăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zurăiesc
(să)
  • zurăiesc
  • zurăiam
  • zurăii
  • zurăisem
a II-a (tu)
  • zurăiești
(să)
  • zurăiești
  • zurăiai
  • zurăiși
  • zurăiseși
a III-a (el, ea)
  • zurăiește
(să)
  • zurăiască
  • zurăia
  • zurăi
  • zurăise
plural I (noi)
  • zurăim
(să)
  • zurăim
  • zurăiam
  • zurăirăm
  • zurăiserăm
  • zurăisem
a II-a (voi)
  • zurăiți
(să)
  • zurăiți
  • zurăiați
  • zurăirăți
  • zurăiserăți
  • zurăiseți
a III-a (ei, ele)
  • zurăiesc
(să)
  • zurăiască
  • zurăiau
  • zurăi
  • zurăiseră
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zurăi
  • zurăire
  • zurăit
  • zurăitu‑
  • zurăind
  • zurăindu‑
singular plural
  • zurăie
  • zurăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zurăi
(să)
  • zurăi
  • zurăiam
  • zurăii
  • zurăisem
a II-a (tu)
  • zurăi
(să)
  • zurăi
  • zurăiai
  • zurăiși
  • zurăiseși
a III-a (el, ea)
  • zurăie
(să)
  • zurăie
  • zurăia
  • zurăi
  • zurăise
plural I (noi)
  • zurăim
(să)
  • zurăim
  • zurăiam
  • zurăirăm
  • zurăiserăm
  • zurăisem
a II-a (voi)
  • zurăiți
(să)
  • zurăiți
  • zurăiați
  • zurăirăți
  • zurăiserăți
  • zurăiseți
a III-a (ei, ele)
  • zurăie
(să)
  • zurăie
  • zurăiau
  • zurăi
  • zurăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zuruit (zgomot)

  • 1. Zgomot produs de obiectele de metal sau de sticlă la lovire, cădere sau rostogolire.
    exemple
    • O undă de fulger pătrunde în odaie, cu un trăsnet, cu un zuruit de geamuri. SADOVEANU, O. III 246.
      surse: DLRLC
    • Valea... răsună toată de zuruitul zurgălăilor și de tropotul uscat al cailor. VLAHUȚĂ, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • M-am sculat iute din pat pentru ca să cunosc pricina zuruitului pomenit. ALECSANDRI, C. 45.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi zurui
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

zurui zurăi

  • 1. A produce (sau a face să producă) un zgomot specific la lovire, cădere sau rostogolire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: zdrăngăni zornăi zăngăni attach_file 6 exemple
    exemple
    • Încă o dată nechezară caii, zuruiră armele, răcniră voinicii și se zgudui pămîntul sub ropotele cailor. SADOVEANU, O. I 186.
      surse: DLRLC
    • Jiletcă de dril năutiu... peste care zuruia un lanț de aur. DELAVRANCEA, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Sălbaticul vodă e-n zale și-n fier și zalele-i zuruie crunte. COȘBUC, P. I 206.
      surse: DLRLC
    • Se oprise din mers, cu mîinile înfundate în buzunările pantalonilor, zuruind în adîncul lor un mănunchi de chei sau un pumn de monede. C. PETRESCU, A. 289.
      surse: DLRLC
    • Banii pe masă Tot să-i zuruiești, Tot să-i zîngănești. La TDRG.
      surse: DLRLC
    • Un avocat renumit... zuruind o pilă de napoleoni, supăra prin nepăsarea lui. DELAVRANCEA, S. 123.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Zur + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX