ZURUIT, zuruituri, s. n. Zornăit. O undă de fulger pătrunde în odaie, cu un trăsnet, cu un zuruit de geamuri. SADOVEANU, O. III 246. Valea... răsună toată de zuruitul zurgălăilor și de tropotul uscat al cailor. VLAHUȚĂ, la TDRG. M-am sculat iute din pat pentru ca să cunosc pricina zuruitului pomenit. ALECSANDRI, C. 45.