12 definiții pentru zuluf ghiuluf


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZULÚF, zulufi, s. m. Șuviță de păr răsucită în spirală; buclă, cârlionț. – Din tc. zülüf, ngr. zulúfi.

ZULÚF, zulufi, s. m. Șuviță de păr răsucită în spirală; buclă, cârlionț. – Din tc. zülüf, ngr. zulúfi.

ZULÚF, zulufi, s. m. Buclă mare de păr, răsucită în spirală și lăsată să atîrne. Cei doi zulufi lungi, unul în dreapta, altul în stînga, nu mai acoperă destul începutul de cărunțire de la coada ochilor. CAMIL PETRESCU, O. I 186. Își întocmea, în oglinda din față, cu degete albe și iuți, un zuluf îndărătnic și negru, ce-i tot cădea în jos pe frunte. HOGAȘ, H. 80. Îi este teamă că n-a să mai rămîie Cu ce să-și încrețească zulufii săi cei mîndri. NEGRUZZI, S. N 179. (Adjectival) Îngeri bălai și cu părul zuluf își curăța albele aripi de puf. LESNEA, I. 78.

ZULÚF, zulufi, s. m. Cârlionț. – Tc. zülüf (bg. zuluf).

ZULÚF ~i m. Șuviță de păr, răsucită în formă de spirală; cârlionț; buclă. /<turc. zülüf, ngr. zulúfi

zuluf m. 1. buclă de păr: își drege sprâncenele și zulufii AL.; 2. perciune. [Turc. ZÜLÜF].

zulúf m. (turc. züluf, d. pers. zülf; ngr. zulúfi și dzulúfi [scris tz-], de unde rom. țuluc. Cp. cu țumburuc). Fire de păr unite și răsucite în spirală paralel unele altora, cum era moda în timpu perucilor, cum purtaŭ cocoanele pînă pe la 1880 și cum îs și percĭuniĭ Jidanilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZULUF s. buclă, cîrlionț, creț, inel, ondulație, ondulă, val, (rar) sfredel, sfredelitură, (reg.) scîrlionț, zgîrlăunte, (Ban.) cocor, (prin Munt. și Mold.) scîr. (~ din părul cuiva.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zulúf (-fi), s. m. – Buclă, cîrlionț. – Mr. dzuluf, zăluf, țaluf. Tc. (per.) zülüf (Roesler 592; Șeineanu, II, 392; Lokotsch 2230; Ronzevalle 96), cf. ngr. τσουλούφι, bg. zuluf, culuf. Din ultimul cuvînt provine țuluc, s. m. (smoc), în Mold.Der. zulufat, adj. (cu zulufi).

Intrare: zuluf
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zuluf
  • zuluful
  • zulufu‑
plural
  • zulufi
  • zulufii
genitiv-dativ singular
  • zuluf
  • zulufului
plural
  • zulufi
  • zulufilor
vocativ singular
plural
ghiuluf
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zuluf ghiuluf

  • 1. Șuviță de păr răsucită în spirală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: buclă cârlionț diminutive: zulufel 4 exemple
    exemple
    • Cei doi zulufi lungi, unul în dreapta, altul în stînga, nu mai acoperă destul începutul de cărunțire de la coada ochilor. CAMIL PETRESCU, O. I 186.
      surse: DLRLC
    • Își întocmea, în oglinda din față, cu degete albe și iuți, un zuluf îndărătnic și negru, ce-i tot cădea în jos pe frunte. HOGAȘ, H. 80.
      surse: DLRLC
    • Îi este teamă că n-a să mai rămîie Cu ce să-și încrețească zulufii săi cei mîndri. NEGRUZZI, S. N 179.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Îngeri bălai și cu părul zuluf își curăța albele aripi de puf. LESNEA, I. 78.
      surse: DLRLC

etimologie: