Definiția cu ID-ul 514530:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
zuluf (-fi), s. m. – Buclă, cîrlionț. – Mr. dzuluf, zăluf, țaluf. Tc. (per.) zülüf (Roesler 592; Șeineanu, II, 392; Lokotsch 2230; Ronzevalle 96), cf. ngr. τσουλούφι, bg. zuluf, culuf. Din ultimul cuvînt provine țuluc, s. m. (smoc), în Mold. – Der. zulufat, adj. (cu zulufi).