2 intrări

  • smicea zmuncea zmicea zmâncea zmâcea smuncea
  • smuci smâci smânci smunci zmunci zmuci zmânci zmâci

68 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zmuncea sf vz smicea

SMÂCÍ vb. IV v. smuci.

SMÂNCÍ vb. IV v. smuci.

SMICEÁ, smicele, s. f. (Bot.) Ramură roditoare, specifică mărului și părului, subțire, flexibilă, lungă până la 30 cm, cu toți mugurii vegetativi; p. gener. mlădiță, rămurică (ruptă) dintr-o plantă sau dintr-un arbore. – Probabil lat. *sumicella „vârfuleț”.

SMUCÍ, smucesc, vb. IV. 1. Tranz. A trage brusc și cu putere pentru a scoate, a smulge, a desprinde, a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se află. ♦ Intranz. (Despre arme de foc) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul. 2. Refl. A se zbate, a face mișcări repezi încolo și încoace spre a scăpa din locul unde este prins sau legat. [Var.: (pop.) smâcí, smâncí, smuncí vb. IV] – Din sl. smučati.

SMUCÍ, smucesc, vb. IV. 1. Tranz. A trage brusc și cu putere pentru a scoate, a smulge, a desprinde, a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se află. ♦ Intranz. (Despre arme de foc) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul. 2. Refl. A se zbate, a face mișcări repezi încolo și încoace spre a scăpa din locul unde este prins sau legat. [Var.: (pop.) smâcí, smâncí, smuncí vb. IV] – Din sl. smučati.

SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

sămcea sf vz smicea[1] corectată

  1. În original, tipărit: vz simcea, care te trimite la cuvântul smicea, unde este consemnată varianta de față — LauraGellner

simcea[1] sf vz smicea

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală. Posibil sî fie vorba de varianta sâmcea, pentru care nu există o referință încrucișată — LauraGellner

smicea sf [At: VARLAAM, C. 471 / V: (înv) smăc~, sămc~, (îrg) sminc~, sâmc~, zm~, (reg) ~cel s, ~igdea, smâc~, smânc~, smunc~, sănc~, sânc~, cimc~, m~, zminc~, zminceauă, zmânc~, zmunc~, zimțea, zni~ / Pl: ~ele / E: ml *summicella „vârfuleț”] 1 (Îrg) Vârf ascuțit al unor obiecte, al unor organe anatomice etc. 2 (Pex) Pisc2. 3 (Reg; precedat de arn „o” și udp „de”) Cantitate mică din ceva (atât cât încape pe vârful cuțitului). 4 (Îvr) Bucată mică (ruptă sau tăiată) din ceva Si: fărâmă (1). 5 (Mol; Trs; pan) Partea ascuțită a fusului. 6 (Reg; pan) Bețișor cu vârf ascuțit, folosit în medicina populară. 7 (Olt; Trs; pan) Cuțitaș mic și ascuțit, cu plăsele de lemn, cu ajutorul căruia se fac fluiere sau se înțeapă animalele bolnave pentru a li se lua sânge. 8 (Reg; pan) Cuțit folosit în cizmărie pentru tăiat piele. 9 Ramură tânără care se dezvoltă pe rădăcina sau tulpina unei plante Si: lăstar, mladă, mlădiță, vlăstar, (îvp) odraslă, (reg) loază, mlădoacă. 10 (Pex) Nuia. 11 (Bot) Ramură la măr și la păr cu toți mugurii vegetativi. 12 (Rar) Spic subțire de iarbă. 13 (Olt; lpl; îf sâmcea; îs) Sâmcele de ziuă Zori (ai zilei).

smuci [At: PSALT. 318 / V: (pop) ~unci, smâci, smânci, zm~, zmunci, (îrg) smăci, zmâci (Pzi și: 3 zmâce), (înv) sminci, zmăci, zmici, (reg) smoci, somci, muși, (îvr) smicI, ~ulci, zmânci / Pzi: ~cesc / E: vsl смъікати] 1-2 vtr A (se) trage brusc și cu putere pentru a deplasa din loc Si: a smulge (22-23), (reg) a schențăli, a smâcăi. 3-4 vtr (Pex) A (se) mișca cu putere, brusc și repetat, într-o direcție și în cealaltă Si: a agita (1), a cutremura (2), a hâțâna (3), a scutura, zgâlțâi, a zgudui, (reg) a hăți. 4 vt (Îlav) Pe ~te În mod brusc, precipitat. 5 vt (Reg; îe) A ~ vorba A vorbi repezit și împiedicat. 6 vi (D. cai) A face mișcări bruște, neregulate și intermitente. 7 vi (Rar; îf smici) A împrăștia. 8-9 vtr A lua sau a se elibera cu forța din mâinile cuiva Si: a (se) smulge (26-27). 10-11 vir A face mișcări bruște și precipitate pentru a scăpa de unde este prins Si: a se zbate, (reg) a se zbici. 12 vi (Rar; fig) A mișca. 13 vi (D. arme de foc) A avea recul. 14 vi (Nob; îf smici) A licări.

arată toate definițiile

Intrare: smicea
substantiv feminin (F154)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smicea
  • smiceaua
plural
  • smicele
  • smicelele
genitiv-dativ singular
  • smicele
  • smicelei
plural
  • smicele
  • smicelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmuncea
  • zmunceaua
plural
  • zmuncele
  • zmuncelele
genitiv-dativ singular
  • zmuncele
  • zmuncelei
plural
  • zmuncele
  • zmuncelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmicea
  • zmiceaua
plural
  • zmicele
  • zmicelele
genitiv-dativ singular
  • zmicele
  • zmicelei
plural
  • zmicele
  • zmicelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmâncea
  • zmânceaua
plural
  • zmâncele
  • zmâncelele
genitiv-dativ singular
  • zmâncele
  • zmâncelei
plural
  • zmâncele
  • zmâncelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmâcea
  • zmâceaua
plural
  • zmâcele
  • zmâcelele
genitiv-dativ singular
  • zmâcele
  • zmâcelei
plural
  • zmâcele
  • zmâcelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smuncea
  • smunceaua
plural
  • smuncele
  • smuncelele
genitiv-dativ singular
  • smuncele
  • smuncelei
plural
  • smuncele
  • smuncelelor
vocativ singular
plural
Intrare: smuci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smuci
  • smucire
  • smucit
  • smucitu‑
  • smucind
  • smucindu‑
singular plural
  • smucește
  • smuciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smucesc
(să)
  • smucesc
  • smuceam
  • smucii
  • smucisem
a II-a (tu)
  • smucești
(să)
  • smucești
  • smuceai
  • smuciși
  • smuciseși
a III-a (el, ea)
  • smucește
(să)
  • smucească
  • smucea
  • smuci
  • smucise
plural I (noi)
  • smucim
(să)
  • smucim
  • smuceam
  • smucirăm
  • smuciserăm
  • smucisem
a II-a (voi)
  • smuciți
(să)
  • smuciți
  • smuceați
  • smucirăți
  • smuciserăți
  • smuciseți
a III-a (ei, ele)
  • smucesc
(să)
  • smucească
  • smuceau
  • smuci
  • smuciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smâci
  • smâcire
  • smâcit
  • smâcitu‑
  • smâcind
  • smâcindu‑
singular plural
  • smâcește
  • smâciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smâcesc
(să)
  • smâcesc
  • smâceam
  • smâcii
  • smâcisem
a II-a (tu)
  • smâcești
(să)
  • smâcești
  • smâceai
  • smâciși
  • smâciseși
a III-a (el, ea)
  • smâcește
(să)
  • smâcească
  • smâcea
  • smâci
  • smâcise
plural I (noi)
  • smâcim
(să)
  • smâcim
  • smâceam
  • smâcirăm
  • smâciserăm
  • smâcisem
a II-a (voi)
  • smâciți
(să)
  • smâciți
  • smâceați
  • smâcirăți
  • smâciserăți
  • smâciseți
a III-a (ei, ele)
  • smâcesc
(să)
  • smâcească
  • smâceau
  • smâci
  • smâciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smânci
  • smâncire
  • smâncit
  • smâncitu‑
  • smâncind
  • smâncindu‑
singular plural
  • smâncește
  • smânciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smâncesc
(să)
  • smâncesc
  • smânceam
  • smâncii
  • smâncisem
a II-a (tu)
  • smâncești
(să)
  • smâncești
  • smânceai
  • smânciși
  • smânciseși
a III-a (el, ea)
  • smâncește
(să)
  • smâncească
  • smâncea
  • smânci
  • smâncise
plural I (noi)
  • smâncim
(să)
  • smâncim
  • smânceam
  • smâncirăm
  • smânciserăm
  • smâncisem
a II-a (voi)
  • smânciți
(să)
  • smânciți
  • smânceați
  • smâncirăți
  • smânciserăți
  • smânciseți
a III-a (ei, ele)
  • smâncesc
(să)
  • smâncească
  • smânceau
  • smânci
  • smânciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smunci
  • smuncire
  • smuncit
  • smuncitu‑
  • smuncind
  • smuncindu‑
singular plural
  • smuncește
  • smunciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smuncesc
(să)
  • smuncesc
  • smunceam
  • smuncii
  • smuncisem
a II-a (tu)
  • smuncești
(să)
  • smuncești
  • smunceai
  • smunciși
  • smunciseși
a III-a (el, ea)
  • smuncește
(să)
  • smuncească
  • smuncea
  • smunci
  • smuncise
plural I (noi)
  • smuncim
(să)
  • smuncim
  • smunceam
  • smuncirăm
  • smunciserăm
  • smuncisem
a II-a (voi)
  • smunciți
(să)
  • smunciți
  • smunceați
  • smuncirăți
  • smunciserăți
  • smunciseți
a III-a (ei, ele)
  • smuncesc
(să)
  • smuncească
  • smunceau
  • smunci
  • smunciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmunci
  • zmuncire
  • zmuncit
  • zmuncitu‑
  • zmuncind
  • zmuncindu‑
singular plural
  • zmuncește
  • zmunciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmuncesc
(să)
  • zmuncesc
  • zmunceam
  • zmuncii
  • zmuncisem
a II-a (tu)
  • zmuncești
(să)
  • zmuncești
  • zmunceai
  • zmunciși
  • zmunciseși
a III-a (el, ea)
  • zmuncește
(să)
  • zmuncească
  • zmuncea
  • zmunci
  • zmuncise
plural I (noi)
  • zmuncim
(să)
  • zmuncim
  • zmunceam
  • zmuncirăm
  • zmunciserăm
  • zmuncisem
a II-a (voi)
  • zmunciți
(să)
  • zmunciți
  • zmunceați
  • zmuncirăți
  • zmunciserăți
  • zmunciseți
a III-a (ei, ele)
  • zmuncesc
(să)
  • zmuncească
  • zmunceau
  • zmunci
  • zmunciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmuci
  • zmucire
  • zmucit
  • zmucitu‑
  • zmucind
  • zmucindu‑
singular plural
  • zmucește
  • zmuciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmucesc
(să)
  • zmucesc
  • zmuceam
  • zmucii
  • zmucisem
a II-a (tu)
  • zmucești
(să)
  • zmucești
  • zmuceai
  • zmuciși
  • zmuciseși
a III-a (el, ea)
  • zmucește
(să)
  • zmucească
  • zmucea
  • zmuci
  • zmucise
plural I (noi)
  • zmucim
(să)
  • zmucim
  • zmuceam
  • zmucirăm
  • zmuciserăm
  • zmucisem
a II-a (voi)
  • zmuciți
(să)
  • zmuciți
  • zmuceați
  • zmucirăți
  • zmuciserăți
  • zmuciseți
a III-a (ei, ele)
  • zmucesc
(să)
  • zmucească
  • zmuceau
  • zmuci
  • zmuciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmânci
  • zmâncire
  • zmâncit
  • zmâncitu‑
  • zmâncind
  • zmâncindu‑
singular plural
  • zmâncește
  • zmânciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmâncesc
(să)
  • zmâncesc
  • zmânceam
  • zmâncii
  • zmâncisem
a II-a (tu)
  • zmâncești
(să)
  • zmâncești
  • zmânceai
  • zmânciși
  • zmânciseși
a III-a (el, ea)
  • zmâncește
(să)
  • zmâncească
  • zmâncea
  • zmânci
  • zmâncise
plural I (noi)
  • zmâncim
(să)
  • zmâncim
  • zmânceam
  • zmâncirăm
  • zmânciserăm
  • zmâncisem
a II-a (voi)
  • zmânciți
(să)
  • zmânciți
  • zmânceați
  • zmâncirăți
  • zmânciserăți
  • zmânciseți
a III-a (ei, ele)
  • zmâncesc
(să)
  • zmâncească
  • zmânceau
  • zmânci
  • zmânciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmâci
  • zmâcire
  • zmâcit
  • zmâcitu‑
  • zmâcind
  • zmâcindu‑
singular plural
  • zmâcește
  • zmâciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmâcesc
(să)
  • zmâcesc
  • zmâceam
  • zmâcii
  • zmâcisem
a II-a (tu)
  • zmâcești
(să)
  • zmâcești
  • zmâceai
  • zmâciși
  • zmâciseși
a III-a (el, ea)
  • zmâcește
(să)
  • zmâcească
  • zmâcea
  • zmâci
  • zmâcise
plural I (noi)
  • zmâcim
(să)
  • zmâcim
  • zmâceam
  • zmâcirăm
  • zmâciserăm
  • zmâcisem
a II-a (voi)
  • zmâciți
(să)
  • zmâciți
  • zmâceați
  • zmâcirăți
  • zmâciserăți
  • zmâciseți
a III-a (ei, ele)
  • zmâcesc
(să)
  • zmâcească
  • zmâceau
  • zmâci
  • zmâciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

smicea zmuncea zmicea zmâncea zmâcea smuncea

  • 1. botanică Ramură roditoare, specifică mărului și părului, subțire, flexibilă, lungă până la 30 cm, cu toți mugurii vegetativi.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 1.1. prin generalizare Mlădiță, rămurică (ruptă) dintr-o plantă sau dintr-un arbore.
      exemple
      • Un frumos măr rotat care mai păstra încă pe smicelele vîrfului cîteva poame roșii ca sîngele. SADOVEANU, Z. C. 28.
        surse: DLRLC
      • Se mai adaugă și smicele de măr dulce, adică mici rămurele de măr de grădină. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 31.
        surse: DLRLC
      • Fă cumva, te rog, și mi-i înșiră [păstrăvii] pe-o smicea, ca să-i pot duce. HOGAȘ, M. N. 75.
        surse: DLRLC

etimologie:

smuci smâci smânci smunci zmunci zmuci zmânci zmâci

  • 1. tranzitiv A trage brusc și cu putere pentru a scoate, a smulge, a desprinde, a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se află.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 5 exemple
    exemple
    • În mișcări repezi, zăpăcite, scoase din buzunarul stîng al mantalei cutia de tinichea cu tutun. I se prinse capacul de colțul buzunarului, însă o smunci cu toată furia. SAHIA, N. 77.
      surse: DLRLC
    • Smuci șapca și-o aruncă mototol în fundul bărcii. BART, E. 189.
      surse: DLRLC
    • Vru să-i smucească cartea din mînă; dară băiatul o ținea vîrtos. ISPIRESCU, L. 100.
      surse: DLRLC
    • Odată-i și smuncește buzduganul din mînă și fuga cu el. CREANGĂ, P. 57.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Natalia se smuci îmbufnată din brațul Vitaliei. STĂNOIU, C. I. 197.
      surse: DLRLC
    • 1.1. intranzitiv (Despre arme de foc) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: recula
  • 2. reflexiv A se zbate, a face mișcări repezi încolo și încoace spre a scăpa din locul unde este prins sau legat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
    exemple
    • Sfîrșește odată cu iarăși și iarăși, Cloco!... se smuncea Stroe Vardaru să-și scuture brațul de lipicioasa strînsoare. C. PETRESCU, A. R. 29.
      surse: DLRLC
    • Cerbul se smucește Și vrea din nou să fugă. EFTIMIU, Î. 141.
      surse: DLRLC
    • Se smucește să scape din îmbrățișare. REBREANU, I. 17.
      surse: DLRLC

etimologie: