2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZLĂTÁR, zlătari, s. m. 1. (Înv.) Meșter (țigan) care se ocupa cu prelucrarea aurului. 2. Țigan (nomad). – Din bg., sb. zlatar.

zlătar sm [At: PRAV. 77 / V: (pop) sglot~, (îvr) zlot~ / S și: sl~ / Pl: ~i / E: slv златарь] 1 Meșter (țigan) care se ocupă cu prelucrarea și comercializarea aurului. 2 Țigan (nomad).

zlătar s.m. 1 Țigan (nomad). Eu vreau să nu ne facem de rîs, că doar nu sîntem zlătari! (TUD.). 2 (înv.) Meșter (țigan) care se ocupa cu extragerea aurului sau cu prelucrarea aurului și care vindea obiecte confecționate din acest metal. Zlătarii și spoitorii Vin călări pe podul morii (PARAS.). • pl. -i. și (înv., reg.) zlotar, slătar s.m. /<bg. златар, srb. zlatar.

ZLĂTÁR, zlătari, s. m. 1. (Înv.) Meșter (țigan) care se ocupa cu prelucrarea aurului. 2. Țigan (nomad). – Din bg., scr. zlatar.

ZLĂTÁR, zlătari, s. m. 1. Meșter (țigan) care se ocupa în trecut cu prelucrarea aurului. – V. aurar (1). 2. Țigan (nomad). Un urîcios care a fost și a rămas un zlătar. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 326.

ZLĂTÁR, zlătari, s. m. 1. (Înv.) Meșter (țigan) care se ocupa cu prelucrarea aurului. 2. Țigan (nomad). – Bg., sb. zlatar.

zlătar m. țigan aurar. [Slav. ZLATARĬ (din ZLATO, aur)].

zlătár m. (vsl. zlatarĭ, d. zlato, aur). Munt. (Mold. vechĭ). Țigan aurar (căutător de aur în rîurĭ). – Fem. zlắtăriță. V. rudar, lăĭeș.

ZLĂȚÁR ~i m. înv. 1) Meșter (țigan) care confecționa obiecte din aur. 2) Țigan nomad, care trăia în șatră; șătrar. /<bulg., sb. zlatar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZLĂTÁR, zlătári, s. m. 1. ~, v. aurar. 2. ~, aparținător comunitaților care se îndeletniceau cu căutatul și strânsul nisipurilor aurifere. [și DLRLC]


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ZLĂTAR subst. (aurar). 1. Zlătariul (17 A II 196). 2. Pentru derivatele din sl. злaтъ „aur” v. Partea I-a: Zlataust.

Intrare: Zlătar
Zlătar nume propriu
nume propriu (I3)
  • Zlătar
Intrare: zlătar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zlătar
  • zlătarul
  • zlătaru‑
plural
  • zlătari
  • zlătarii
genitiv-dativ singular
  • zlătar
  • zlătarului
plural
  • zlătari
  • zlătarilor
vocativ singular
  • zlătarule
  • zlătare
plural
  • zlătarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zlătar

  • 1. învechit Meșter (țigan) care se ocupa cu prelucrarea aurului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: aurar (persoană)
  • 2. Țigan (nomad).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: șătrar attach_file un exemplu
    exemple
    • Un urîcios care a fost și a rămas un zlătar. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 326.
      surse: DLRLC

etimologie: