13 definiții pentru aurar (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aurar2 sn [At: (a. 1690) DOC., ap. IORGA, D. B. I, 88 / V: ~iu / P: a-u~ / Pl: ~e / E: orar1 după aur] (Trs; înv) 1 Orar1. 2 Beteală.

aurár1 sm [At: LB / P: a-u~ / V: (îrg) -iu / Pl: ~i / E: aur + -ar] 1 Meșter care lucrează în aur (și argint). 2 Negustor de obiecte din aur și argint. 3 (Pex) Giuvaergiu. 4 Muncitor care scoate aur din mine sau din nisipul râurilor. 5 (Reg; îf -iu) Spălător de aur (1). 6 (înv; pex) Țigan rudar care scotea aur din râuri, îl prelucra sau îl vindea.

AURÁR, aurari, s. m. 1. Meșter care lucrează obiecte de aur (1). 2. Persoană care extrage aur (1) din mine, din nisipul râurilor [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -ar.

AURÁR, aurari, s. m. 1. Meșter care lucrează obiecte de aur (1). 2. Persoană care extrage aur (1) din mine, din nisipul râurilor. [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -ar.

AURÁR, aurari, s. m. 1. Meșter care lucrează în aur. V. zlătar, Îi trebuiește un aurar tare iscusit, care să-i facă niște lucruri foarte prețioase. SBIERA, P. 97. 2. Cel care scoate aur din mine, care culege aur din rîuri. V. băieș, rudar. – Pronunțat: a-u-.

AURÁR, aurari, s. m. 1. Meșter care lucrează în aur. 2. Cel care scoate aur din mine sau îl culege din râuri. [Pr.: a-u-] – Din aur + suf. -ar.

AURÁR ~i m. 1) Persoană care extrage aur din mine sau din râuri. 2) Meșter care lucrează obiecte de aur. /aur + suf. ~ar

aurar m. 1. cel ce fabrică sau vinde scule de aur și de argint; 2. cel ce scoate aur din mine, băiaș; 3. cel ce culege aur din râuri: țigan aurar. [Lat. AURARIUS].

aurár m. (lat. aurarius). Argintar. Culegător de aur din rîurĭ saŭ și din munțĭ. V. rudar, zlătar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aurár (a-u-) s. m., pl. aurári

aurár s. m. (sil. a-u-), pl. aurári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AURÁR s. (înv.) zlătar, (turcism înv.) cuiungiu.

AURAR s. (înv.) zlătar, (turcism înv.) cuiungiu.

Intrare: aurar (persoană)
  • silabație: a-u-rar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aurar
  • aurarul
  • auraru‑
plural
  • aurari
  • aurarii
genitiv-dativ singular
  • aurar
  • aurarului
plural
  • aurari
  • aurarilor
vocativ singular
  • aurarule
  • aurare
plural
  • aurarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aurar (persoană)

  • 1. Meșter care lucrează obiecte de aur.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cuiungiu zlătar un exemplu
    exemple
    • Îi trebuiește un aurar tare iscusit, care să-i facă niște lucruri foarte prețioase. SBIERA, P. 97.
      surse: DLRLC
  • 2. Persoană care extrage aur din mine, din nisipul râurilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Aur + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09