26 de definiții pentru zimț
din care- explicative (12)
- morfologice (4)
- relaționale (4)
- etimologice (4)
- specializate (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZIMȚ, zimți, s. m. 1. Fiecare dintre crestăturile de pe muchia unor monede. ♦ (Înv. și fam.; la pl.) Bani, monede; galbeni. ♦ Fiecare dintre dinții unei rotițe (dintr-un mecanism) sau ai secerii, ai pânzei de fierăstrău etc. 2. (Înv.) Fiecare dintre crestăturile situate în partea de sus a unui zid, a unui turn de cetate. – Cf. bg. zăbec, sb. zubac.
zimț sm [At: CANTEMIR, I. I. I, 164 / V: (îrg) zâmț, ~mte, (reg) zemț, zgrimț, zvinț / Pl: ~i, (reg) ~uri / E: slv *зѫбьци (pll *зѫбьць) cf bg зъбец] (Mpl) 1 Fiecare dintre proeminențele ascuțite, regulate, pe care le prezintă marginea unor obiecte Si: colț (30), crestătură, dinte (14), zimțea1 (1). 2 (Pgn) Proeminență (ascuțită) pe suprafața unor obiecte Si: (reg) zimțea1 (2). 3 (Înv) Element decorativ la unele obiecte din lemn, la zidărie etc. asemănătoare cu un zimț (1). 4 (Pex; înv) Crenel (1). 5 (Pan; reg) Cusătură ornamentală în formă de zimț (1). 6 (Pex; reg) Fiecare dintre grinzile de care se bat scândurile crestate din balustrada de lemn a unei case. 7 (Reg) Parte de construcție pescărească, care constituie podeaua lătocului la gura dinspre iaz. 8 Fiecare dintre crestăturile de pe muchia unor monede Si: crestătură, dinte. 9 (Înv; fam; pex) Monedă (de aur). 10 (Mol; csnp) „Unealtă de tors”. 11 (Reg) Unealtă de zidărie nedefinită mai îndeaproape. 12 (Înv) Fiecare dintre crestăturile situate în partea de sus a unui zid, a unui turn de cetate etc. 13 (Reg; îf zimte; îs) Piatră ~mte Piatră zgrunțuroasă de pe fundul apelor cu adâncime mică, care periclitează plutăritul. 14 (Trs) Umflătură la gingiile cailor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zimț s.m. (mai ales la pl.) 1 Fiecare dintre proeminențele (mai mult sau mai puțin) ascuțite, regulate, pe care le prezintă marginea unor obiecte, a unor unelte, a unor piese etc.; colț, dinte. Plecase spre fierăria lui Iocan să dea zimți celor două seceri stricate (PRED.). 2 Fiecare dintre crestăturile de pe muchia unor monede. ♦ (la pl.) Ban, monedă (de aur); galben. Îl poftii ca, deocamdată, să-mi caute, și fără zăbavă, ceva zimți (M. I. CAR.). 3 (înv.) Fiecare dintre crestăturile situate în partea de sus a unui zid, a unui turn de cetate; crenel. 4 (pop.; lapl.) Tindeche. • pl. -i. /<sl. veche зѫбъ зѫбьць; cf. bg. зъбец.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZIMȚ, zimți, s. m. 1. Fiecare dintre crestăturile de pe muchia unor monede. ♦ (Fam., înv., la pl.) Bani, monede; galbeni. ♦ Fiecare dintre dinții unei rotițe (dintr-un mecanism) sau ai secerii, ai pânzei de ferăstrău etc. 2. (Înv.) Fiecare dintre crestăturile situate în partea de sus a unui zid, a unui turn de cetate. – Cf. bg. zăbec, scr. zubac.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ZIMȚ, zimți, s. m. 1. (Mai ales la pl.) Fiecare din crestăturile de pe muchia unor monede. Avem la chimir galbeni cu zimți cu care putem plăti vin cît de bun. SADOVEANU, O. VIII 257. Cîte 1500 galbeni de fată; bani... împărătești și cu zimți. ALECSANDRI, T. 433. Și el, măre, că-și făcea Nouă mori pe sub pămînt... cu piscoaie de argint Să vie tot bani cu zimți. TEODORESCU, P. P. 670. ♦ (Familiar, la pl.) Bani monede. Îl poftii ca deocamdată să-mi caute, și fără zăbavă, ceva zimți; era în ajunul zilei mele de naștere și țineam, într-un anume scop, s-o prăznuiesc în lege. M. I. CARAGIALE, C. 88. Ne-am calicit cu desăvirșire: zimți, ba oițe, ba stupi, ba cai și boi s-au dus ca pe gura lupului! CREANGĂ, A. 114. ♦ Dinții anumitor rotițe, ai pînzei de ferăstrău, ai secerii etc.; p. ext. obiect care are astfel de dinți. Războinicii beiului Cantemir puseră zimții în coastele cailor și ieșiră cu ropot greu în cîmpie. SADOVEANU, VII 12. Mai demult se foloseau numai secerile făcute de fierarii satelor; acestea aveau limba lată și zimții mari. PAMFILE, A. R. 116. ◊ Fig. Făcură nouă secerețele Cu mănunchi de floricele, Cu zimții de viorele. PĂSCULESCU, P. 20. (Într-o imagine poetică) Clopotnița trosnește, în stîlpi izbește toaca Și străveziul demon, prin aer cînd să treacă, Atinge-ncet arama cu zimții-aripei sale, De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale. EMINESCU, O. I 69. ♦ (Învechit) Crestături în partea de sus a unui zid, a unui turn de cetate. (Fig.) Vîrfuri multe [de munți]... se nalță în limpezișul zărilor, ca și cum ar da să spargă cu zimții lor bolta albastră a cerului. VLAHUȚĂ, R. P. 170. 2. (Regional, numai la pl.) Tindeche. (Cu pronunțare regională) Tindechea, numită încă și zimți. este de mai multe feluri. PAMFILE, I. C. 278.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZIMȚ, zimți, s. m. 1. Fiecare dintre crestăturile de pe muchia monedelor. ♦ Monedă de aur; galben. ♦ Fiecare dintre dinții unei rotițe (de ceasornic, de pinten etc.) sau ai unei pînze de ferăstrău, de seceră etc. 2. (Înv.) Crestătură în partea de sus a unui zid, a unui turn de cetate. 3. (Reg., la pl.) Tindeche. – Comp. bg. zăbec, sb. zubac.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ZIMȚ ~i m. 1) Crestătură (ascuțită) făcută pe muchia unei monede, a unui instrument sau a unei piese. 2) la pl. înv. fam. Bani de metal; monede. /cf. bulg. zăbec, sb. zubac
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zemț sm vz zimț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zgrimț sm vz zimț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zimte sm vz zimț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zvinț sm vz zimț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zimțĭ m. pl. (d. germ. sims, zimțĭ, nu d. rus. zubcý, zimțĭ, pl. luĭ zubéc, dințișor). Crestăturĭ pe marginea unuĭ lucru (la monete, la roatele mașinilor, la lama ferestrăuluĭ ș. a.). Pl. Banĭ cu zimțĭ. – Sing. zimte (Biblia 1688. Dac. 3, 747). În Mold. sing. un zimț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zimț s. m., pl. zimți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
zimț s. m., pl. zimți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zimț s. m., pl. zimți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zimți pl.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZIMȚ s. 1. crestătură, dinte. (~ pe muchia unei monede.) 2. colț, dinte. (~ al ferăstrăului.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZIMȚ s. v. cheotoare, crenel, galben.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZIMȚ s. 1. crestătură, dinte. (~ pe muchia unei monede.) 2. colț, dinte. (~ al ferăstrăului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
zimț s. v. CHEOTOARE. CRENEL. GALBEN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ZIMȚ, zimți, s. m. 1. (Mai ales la pl.) ~; p. ext. obiect care are astfel de zimți. ◊ (Fig.) Făcură nouă secrețele Cu mănunchi de floricele, Cu zimții de viorele. 2. (Înv.) ~; (fig.) zimții munților. [și DLRLC]
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
zimț (-ți), s. m. – 1. Dinte mare, colț, vîrf. – 2. Crenel. – 3. Crestătură pe marginea monedei. – 4. Monedă de aur, ducat, galben. – 5. Tindeche la războiul de țesut. – Var. zimte. Sl. ząbŭ „dinte”, prin intermediul unui dim. *ząbĭcĭ (Tiktin; Conev 66; Candrea), cf. bg. zăbec, sb. zubac. Der. din germ. Sims (Lacea, Dacor., III, 746; Scriban) pare mai puțin probabilă. – Der. zimța (var. zimț(u)i), vb. (a face zimți, a cresta, a stria). – Cf. zîmba, zăbală.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZIMȚ2, zimți, s. m. (Reg., numai la pl.) Tindeche. [și DLRLC]
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
ZIMTE, zimți, s. m. (Var.) Zimț.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
zimț, zimți, s.m. – Motiv decorativ în forma unor triunghiuri repetate, utilizat de meșterii olari din Maramureș. – Cf. srb. zubac, bg. zăbec (DLRM, DEX).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
zimți s. m. pl. 1. (înv.) monede. 2. (stud.) bani.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M46) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
zimț, zimțisubstantiv masculin
- 1. Fiecare dintre crestăturile de pe muchia unor monede. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXdiminutive: zimțișor
- Avem la chimir galbeni cu zimți cu care putem plăti vin cît de bun. SADOVEANU, O. VIII 257. DLRLC
- Cîte 1500 galbeni de fată; bani... împărătești și cu zimți. ALECSANDRI, T. 433. DLRLC
- Și el, măre, că-și făcea Nouă mori pe sub pămînt... cu piscoaie de argint Să vie tot bani cu zimți. TEODORESCU, P. P. 670. DLRLC
- 1.1. Bani, monede; galbeni. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Îl poftii ca deocamdată să-mi caute, și fără zăbavă, ceva zimți; era în ajunul zilei mele de naștere și țineam, într-un anume scop, s-o prăznuiesc în lege. M. I. CARAGIALE, C. 88. DLRLC
- Ne-am calicit cu desăvîrșire: zimți, ba oițe, ba stupi, ba cai și boi s-au dus ca pe gura lupului! CREANGĂ, A. 114. DLRLC
-
- 1.2. Fiecare dintre dinții unei rotițe (dintr-un mecanism) sau ai secerii, ai pânzei de fierăstrău etc. DEX '09 DLRLC
- Mai demult se foloseau numai secerile făcute de fierarii satelor; acestea aveau limba lată și zimții mari. PAMFILE, A. R. 116. DLRLC
- Făcură nouă secerețele Cu mănunchi de floricele, Cu zimții de viorele. PĂSCULESCU, P. 20. DLRLC
- Clopotnița trosnește, în stîlpi izbește toaca Și străveziul demon, prin aer cînd să treacă, Atinge-ncet arama cu zimții-aripei sale, De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale. EMINESCU, O. I 69. DLRLC
- 1.2.1. Obiect care are astfel de dinți. DLRLC
- Războinicii beiului Cantemir puseră zimții în coastele cailor și ieșiră cu ropot greu în cîmpie. SADOVEANU, VII 12. DLRLC
-
-
-
- 2. Fiecare dintre crestăturile situate în partea de sus a unui zid, a unui turn de cetate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Vîrfuri multe [de munți]... se nalță în limpezișul zărilor, ca și cum ar da să spargă cu zimții lor bolta albastră a cerului. VLAHUȚĂ, R. P. 170. DLRLC
-
- 3. Tindeche. DLRLCsinonime: tindeche
- (Cu pronunțare regională) Tindechea, numită încă și zîmți... este de mai multe feluri. PAMFILE, I. C. 278. DLRLC
-
etimologie:
- zăbec DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX
- zubac DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX