26 de definiții pentru zimț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZIMȚ, zimți, s. m. 1. Fiecare dintre crestăturile de pe muchia unor monede. ♦ (Înv. și fam.; la pl.) Bani, monede; galbeni. ♦ Fiecare dintre dinții unei rotițe (dintr-un mecanism) sau ai secerii, ai pânzei de fierăstrău etc. 2. (Înv.) Fiecare dintre crestăturile situate în partea de sus a unui zid, a unui turn de cetate. – Cf. bg. zăbec, sb. zubac.

zimț sm [At: CANTEMIR, I. I. I, 164 / V: (îrg) zâmț, ~mte, (reg) zemț, zgrimț, zvinț / Pl: ~i, (reg) ~uri / E: slv *зѫбьци (pll *зѫбьць) cf bg зъбец] (Mpl) 1 Fiecare dintre proeminențele ascuțite, regulate, pe care le prezintă marginea unor obiecte Si: colț (30), crestătură, dinte (14), zimțea1 (1). 2 (Pgn) Proeminență (ascuțită) pe suprafața unor obiecte Si: (reg) zimțea1 (2). 3 (Înv) Element decorativ la unele obiecte din lemn, la zidărie etc. asemănătoare cu un zimț (1). 4 (Pex; înv) Crenel (1). 5 (Pan; reg) Cusătură ornamentală în formă de zimț (1). 6 (Pex; reg) Fiecare dintre grinzile de care se bat scândurile crestate din balustrada de lemn a unei case. 7 (Reg) Parte de construcție pescărească, care constituie podeaua lătocului la gura dinspre iaz. 8 Fiecare dintre crestăturile de pe muchia unor monede Si: crestătură, dinte. 9 (Înv; fam; pex) Monedă (de aur). 10 (Mol; csnp) „Unealtă de tors”. 11 (Reg) Unealtă de zidărie nedefinită mai îndeaproape. 12 (Înv) Fiecare dintre crestăturile situate în partea de sus a unui zid, a unui turn de cetate etc. 13 (Reg; îf zimte; îs) Piatră ~mte Piatră zgrunțuroasă de pe fundul apelor cu adâncime mică, care periclitează plutăritul. 14 (Trs) Umflătură la gingiile cailor.

zimț s.m. (mai ales la pl.) 1 Fiecare dintre proeminențele (mai mult sau mai puțin) ascuțite, regulate, pe care le prezintă marginea unor obiecte, a unor unelte, a unor piese etc.; colț, dinte. Plecase spre fierăria lui Iocan să dea zimți celor două seceri stricate (PRED.). 2 Fiecare dintre crestăturile de pe muchia unor monede. ♦ (la pl.) Ban, monedă (de aur); galben. Îl poftii ca, deocamdată, să-mi caute, și fără zăbavă, ceva zimți (M. I. CAR.). 3 (înv.) Fiecare dintre crestăturile situate în partea de sus a unui zid, a unui turn de cetate; crenel. 4 (pop.; lapl.) Tindeche. • pl. -i. /<sl. veche зѫбъ зѫбьць; cf. bg. зъбец.

ZIMȚ, zimți, s. m. 1. Fiecare dintre crestăturile de pe muchia unor monede. ♦ (Fam., înv., la pl.) Bani, monede; galbeni. ♦ Fiecare dintre dinții unei rotițe (dintr-un mecanism) sau ai secerii, ai pânzei de ferăstrău etc. 2. (Înv.) Fiecare dintre crestăturile situate în partea de sus a unui zid, a unui turn de cetate. – Cf. bg. zăbec, scr. zubac.

ZIMȚ, zimți, s. m. 1. (Mai ales la pl.) Fiecare din crestăturile de pe muchia unor monede. Avem la chimir galbeni cu zimți cu care putem plăti vin cît de bun. SADOVEANU, O. VIII 257. Cîte 1500 galbeni de fată; bani... împărătești și cu zimți. ALECSANDRI, T. 433. Și el, măre, că-și făcea Nouă mori pe sub pămînt... cu piscoaie de argint Să vie tot bani cu zimți. TEODORESCU, P. P. 670. ♦ (Familiar, la pl.) Bani monede. Îl poftii ca deocamdată să-mi caute, și fără zăbavă, ceva zimți; era în ajunul zilei mele de naștere și țineam, într-un anume scop, s-o prăznuiesc în lege. M. I. CARAGIALE, C. 88. Ne-am calicit cu desăvirșire: zimți, ba oițe, ba stupi, ba cai și boi s-au dus ca pe gura lupului! CREANGĂ, A. 114. ♦ Dinții anumitor rotițe, ai pînzei de ferăstrău, ai secerii etc.; p. ext. obiect care are astfel de dinți. Războinicii beiului Cantemir puseră zimții în coastele cailor și ieșiră cu ropot greu în cîmpie. SADOVEANU, VII 12. Mai demult se foloseau numai secerile făcute de fierarii satelor; acestea aveau limba lată și zimții mari. PAMFILE, A. R. 116. ◊ Fig. Făcură nouă secerețele Cu mănunchi de floricele, Cu zimții de viorele. PĂSCULESCU, P. 20. (Într-o imagine poetică) Clopotnița trosnește, în stîlpi izbește toaca Și străveziul demon, prin aer cînd să treacă, Atinge-ncet arama cu zimții-aripei sale, De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale. EMINESCU, O. I 69. ♦ (Învechit) Crestături în partea de sus a unui zid, a unui turn de cetate. (Fig.) Vîrfuri multe [de munți]... se nalță în limpezișul zărilor, ca și cum ar da să spargă cu zimții lor bolta albastră a cerului. VLAHUȚĂ, R. P. 170. 2. (Regional, numai la pl.) Tindeche. (Cu pronunțare regională) Tindechea, numită încă și zimți. este de mai multe feluri. PAMFILE, I. C. 278.

ZIMȚ, zimți, s. m. 1. Fiecare dintre crestăturile de pe muchia monedelor. ♦ Monedă de aur; galben. ♦ Fiecare dintre dinții unei rotițe (de ceasornic, de pinten etc.) sau ai unei pînze de ferăstrău, de seceră etc. 2. (Înv.) Crestătură în partea de sus a unui zid, a unui turn de cetate. 3. (Reg., la pl.) Tindeche. – Comp. bg. zăbec, sb. zubac.

ZIMȚ ~i m. 1) Crestătură (ascuțită) făcută pe muchia unei monede, a unui instrument sau a unei piese. 2) la pl. înv. fam. Bani de metal; monede. /cf. bulg. zăbec, sb. zubac

zimțĭ m. pl. (d. germ. sims, zimțĭ, nu d. rus. zubcý, zimțĭ, pl. luĭ zubéc, dințișor). Crestăturĭ pe marginea unuĭ lucru (la monete, la roatele mașinilor, la lama ferestrăuluĭ ș. a.). Pl. Banĭ cu zimțĭ. – Sing. zimte (Biblia 1688. Dac. 3, 747). În Mold. sing. un zimț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZIMȚ s. 1. crestătură, dinte. (~ pe muchia unei monede.) 2. colț, dinte. (~ al ferăstrăului.)

ZIMȚ s. v. cheotoare, crenel, galben.

ZIMȚ s. 1. crestătură, dinte. (~ pe muchia unei monede.) 2. colț, dinte. (~ al ferăstrăului.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZIMȚ, zimți, s. m. 1. (Mai ales la pl.) ~; p. ext. obiect care are astfel de zimți. ◊ (Fig.) Făcură nouă secrețele Cu mănunchi de floricele, Cu zimții de viorele. 2. (Înv.) ~; (fig.) zimții munților. [și DLRLC]

zimț (-ți), s. m.1. Dinte mare, colț, vîrf. – 2. Crenel. – 3. Crestătură pe marginea monedei. – 4. Monedă de aur, ducat, galben. – 5. Tindeche la războiul de țesut. – Var. zimte. Sl. ząbŭ „dinte”, prin intermediul unui dim. *ząbĭcĭ (Tiktin; Conev 66; Candrea), cf. bg. zăbec, sb. zubac. Der. din germ. Sims (Lacea, Dacor., III, 746; Scriban) pare mai puțin probabilă. – Der. zimța (var. zimț(u)i), vb. (a face zimți, a cresta, a stria). – Cf. zîmba, zăbală.

ZIMȚ2, zimți, s. m. (Reg., numai la pl.) Tindeche. [și DLRLC]

ZIMTE, zimți, s. m. (Var.) Zimț.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zimț, zimți, s.m. – Motiv decorativ în forma unor triunghiuri repetate, utilizat de meșterii olari din Maramureș. – Cf. srb. zubac, bg. zăbec (DLRM, DEX).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

zimți s. m. pl. 1. (înv.) monede. 2. (stud.) bani.

Intrare: zimț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zi
  • zimțul
  • zimțu‑
plural
  • zimți
  • zimții
genitiv-dativ singular
  • zi
  • zimțului
plural
  • zimți
  • zimților
vocativ singular
plural
zemț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zvinț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zimte
  • zimtele
plural
  • zimți
  • zimții
genitiv-dativ singular
  • zimte
  • zimtelui
plural
  • zimți
  • zimților
vocativ singular
plural
zgrimț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zi, zimțisubstantiv masculin

  • 1. Fiecare dintre crestăturile de pe muchia unor monede. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    diminutive: zimțișor
    • format_quote Avem la chimir galbeni cu zimți cu care putem plăti vin cît de bun. SADOVEANU, O. VIII 257. DLRLC
    • format_quote Cîte 1500 galbeni de fată; bani... împărătești și cu zimți. ALECSANDRI, T. 433. DLRLC
    • format_quote Și el, măre, că-și făcea Nouă mori pe sub pămînt... cu piscoaie de argint Să vie tot bani cu zimți. TEODORESCU, P. P. 670. DLRLC
    • 1.1. învechit familiar (la) plural Bani, monede; galbeni. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Îl poftii ca deocamdată să-mi caute, și fără zăbavă, ceva zimți; era în ajunul zilei mele de naștere și țineam, într-un anume scop, s-o prăznuiesc în lege. M. I. CARAGIALE, C. 88. DLRLC
      • format_quote Ne-am calicit cu desăvîrșire: zimți, ba oițe, ba stupi, ba cai și boi s-au dus ca pe gura lupului! CREANGĂ, A. 114. DLRLC
    • 1.2. Fiecare dintre dinții unei rotițe (dintr-un mecanism) sau ai secerii, ai pânzei de fierăstrău etc. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Mai demult se foloseau numai secerile făcute de fierarii satelor; acestea aveau limba lată și zimții mari. PAMFILE, A. R. 116. DLRLC
      • format_quote figurat Făcură nouă secerețele Cu mănunchi de floricele, Cu zimții de viorele. PĂSCULESCU, P. 20. DLRLC
      • format_quote figurat poetic Clopotnița trosnește, în stîlpi izbește toaca Și străveziul demon, prin aer cînd să treacă, Atinge-ncet arama cu zimții-aripei sale, De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale. EMINESCU, O. I 69. DLRLC
      • 1.2.1. prin extensiune Obiect care are astfel de dinți. DLRLC
        • format_quote Războinicii beiului Cantemir puseră zimții în coastele cailor și ieșiră cu ropot greu în cîmpie. SADOVEANU, VII 12. DLRLC
  • 2. învechit Fiecare dintre crestăturile situate în partea de sus a unui zid, a unui turn de cetate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote figurat Vîrfuri multe [de munți]... se nalță în limpezișul zărilor, ca și cum ar da să spargă cu zimții lor bolta albastră a cerului. VLAHUȚĂ, R. P. 170. DLRLC
  • 3. regional (numai) plural Tindeche. DLRLC
    sinonime: tindeche
    • format_quote (Cu pronunțare regională) Tindechea, numită încă și zîmți... este de mai multe feluri. PAMFILE, I. C. 278. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.