11 definiții pentru zgomota

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zgomota vi [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) ~ti, zglomodi / Pzi: ~tez / E: zgomot] (Îrg) 1 A produce perturbații de natură acustică, caracterizate prin vibrații care variază în frecvență și în intensitate în mod aleatoriu. 2 A trosni1 (1). 3 (D. ape, vânt sau d. alte elemente ale naturii) A vui. 4 A face gălăgie.

zgomota vb. I. intr. 1 (înv., reg.) A produce zgomot.însoțitorii degajați se îmbracă zgomotind din portiere trîntite cu energie inutilă (VIN.). ♦ A trosni. Crăpă, zgomotînd, tavanul (COȘB.). ♦ (despre ape, vînt sau despre alte elemente ale naturii) A vui. 2 (pop.) A face gălăgie, hărmălaie. • prez.ind. -ez. /zgomot + -a.

ZGOMOTA, zgomotez, vb. I. Intranz. (Rar) 1. A produce zgomot; a trosni. Crapă, zgomotînd, tavanul. COȘBUC, P. II 99. Zgomotînd cu grozave răsunete, brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure. RUSSO, O. 114. 2. (Despre ape curgătoare) A șopoti, a murmura, a susura. Din văi tu vezi amurgul Spre culmi_ înaintînd, Pe coaste-auzi pîraie Prin noapte zgomotînd. COȘBUC, P. I 216.

ZGOMOTA, zgomotez, vb. I. Intranz. (Rar) A produce zgomote; a trosni. ♦ (Despre oameni) A face gălăgie, a vorbi tare. ♦ (Despre ape curgătoare) A șopoti, a susura. – Din zgomot.

gomotésc v. intr. (d. gomot). Olt. Vorbesc încet. Lit. (zgomotez). Fac zgomot.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZGOMOTA vb. v. clipoci, murmura, suna, susura, șopoti, șopti, șușoti.

zgomota vb. v. CLIPOCI. MURMURA. SUNA. SUSURA. ȘOPOTI. ȘOPTI. ȘUȘOTI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZGOMOTA, zgomotez, vb. I. Intranz. A face zgomot. (din zgomot)

Intrare: zgomota
verb (V201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgomota
  • zgomotare
  • zgomotat
  • zgomotatu‑
  • zgomotând
  • zgomotându‑
singular plural
  • zgomotea
  • zgomotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgomotez
(să)
  • zgomotez
  • zgomotam
  • zgomotai
  • zgomotasem
a II-a (tu)
  • zgomotezi
(să)
  • zgomotezi
  • zgomotai
  • zgomotași
  • zgomotaseși
a III-a (el, ea)
  • zgomotea
(să)
  • zgomoteze
  • zgomota
  • zgomotă
  • zgomotase
plural I (noi)
  • zgomotăm
(să)
  • zgomotăm
  • zgomotam
  • zgomotarăm
  • zgomotaserăm
  • zgomotasem
a II-a (voi)
  • zgomotați
(să)
  • zgomotați
  • zgomotați
  • zgomotarăți
  • zgomotaserăți
  • zgomotaseți
a III-a (ei, ele)
  • zgomotea
(să)
  • zgomoteze
  • zgomotau
  • zgomota
  • zgomotaseră
zglomodi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zgomoti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zgomota, zgomotezverb

  • 1. rar A produce zgomot. DLRLC
    sinonime: trosni
    • format_quote Crapă, zgomotînd, tavanul. COȘBUC, P. II 99. DLRLC
    • format_quote Zgomotînd cu grozave răsunete, brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure. RUSSO, O. 114. DLRLC
    • 1.1. (Despre oameni) A face gălăgie, a vorbi tare. DLRM
  • 2. rar unipersonal Despre ape curgătoare: clipoci, murmura, suna, susura, șopoti, șopti, șușoti. DLRLC
    • format_quote Din văi tu vezi amurgul Spre culmi înaintînd, Pe coaste-auzi pîraie Prin noapte zgomotînd. COȘBUC, P. I 216. DLRLC
etimologie:
  • zgomot DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.