3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zgăuri v vz zgăura

ZGĂU, zgăuri, s. n. (Înv.) 1. Pântecele animalelor, în special pântecele femeii; uter, matrice, mitră. 2. Scobitură într-un organ al corpului omenesc. 3. Gaură. – Et. nec.

ZGĂU, zgăuri, s. n. (Înv.) 1. Pântecele animalelor, în special pântecele femeii; uter, matrice, mitră. 2. Scobitură într-un organ al corpului omenesc. 3. Gaură. – Et. nec.

zgău sn [At: PSALT. HUR. 17r/9 / V: (îvr) zăg~ / S și: sg~ / Pl: ~ri / E: nct] 1 (Înv) Uter. 2 (Înv; pex) Pântece Si: (îvp) maț, măruntaie, (înv) matrice (1). 3 (Pop; îlav) Din ~ (sau ~l mamei, maicii, mumei etc.) Dinainte de a se naște. 4 (Pop; îal) Din momentul în care s-a născut. 5 (Pop; îal) Din naștere. 6 (Pop; îe) A prinde (sau a lua) în ~ A rămâne însărcinată. 7 (Reg; prc) Stomac (1). 8 (Înv; pex; îoc „suflet”) Parte materială a ființei umane Si: trup, corp (3). 9 (Reg; pan; îs) ~l urechii Urechea internă. 10 (Reg; pex) Vagin (la pisică). 11 (Reg; pex) Anus (la câine și la pisică). 12 (Înv; fig) Neam. 13 (Înv; fig) Profunzime a ființei omenești, considerată ca sediu al gândirii, al sentimentelor, al conștiinței etc. Si: (fig) inimă, (pop) mai3, maț, măruntaie, pântece, rărunchi. 14 (Pex) Scobitură într-un organ al corpului omenesc. 15 (Olt; pan) Coș3 (18) al carului sau al căruței. 16 (Reg; pan) Cantitate de cereale, de produse (agricole) etc. care este cuprinsă într-un zgău (15). 17 (Reg) Ansamblu al elementelor care alcătuiesc un car, în afară de proțap, de roți și de osii. 18 (Reg) Adâncitură (în munți). 19 (Reg) Râpă într-un pârâu adânc, unde cresc tufișuri dese. 20 (Reg) Scobitură în care se fixează una dintre cele două părți care alcătuiesc botul caprei confecționate pentru dansul popular „capra”. 21 (Reg; csnp) Sosul care rămâne în cratiță după ce s-a fript carnea.

zgăura [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: ~ri, zgăori / S și: sg~ / Pzi: zgăur și zgaur / E: ns cf gaură] 1 vi (Trs) A se holba (1). 2 vi (Trs) A fixa cu privirea fără un scop anume. 3 vi A se uita cu poftă la cineva care mănâncă. 4 vi A sta degeaba. 5 vr (Îf zgăuri) A se amesteca în probleme mărunte. 6 vr (Rar; fig; d. ochi; îf zgăuri) A se adânci (3).

zgău s.n. I (înv.) 1 Uter; ext. pîntecele femeii (considerat ca loc unde se concepe fătul). Știm că goli am ieșit din zgăul maicei noastre, goli ne vom și duce (VARL.). ◊ Loc.adv. Din zgăul mamei (sau maicii, mumei mele, tale, lui etc.) = dinainte de a se naște; din naștere. Înstrăinați fură păcătoșii den zgău..., ziseră minciuni (COR.). ◊ Expr. A prinde (sau a lua) în zgău = a rămîne însărcinată. ♦ Gener. Pîntece; restr. stomac. ♦ Scobitură într-un organ al corpului omenesc. 2 Fig. Neam. 3 Fig. Interiorul ființei omenești, considerat ca sediu al gîndirii, al sentimentelor, al conștiinței etc.; inimă. II Analog, (reg.) 1 Coșul carului sau al căruței. 2 Gaură, deschizătură; adîncitură (în munți). • pl. – uri. și (înv.) zăgău s.n. /cf. lat. cavum, alb. zguië.

zgăura vb. I. intr. (reg.) 1 A se holba. 2 A sta degeaba; a aștepta (într-un loc) fără să facă nimic. Toată ziua zgăura în crîșmă (AGÂR.). • prez.ind. zgăur, (înv.) -ez. și zgăuri vb. IV. /cf. gaură.

ZGĂU, zgăuri, s. n. (Înv.) 1. Pântecele animalelor, în special pântecele femelei; uter, matrice, mitră. 2. Scobitură într-un organ al corpului omenesc. 3. Gaură.

ZGĂURÁ, zgắur, vb. I. 1. Intranz. (Reg., despre oameni) A zgâi ochii la cineva sau la ceva, a se holba, a se uita cu mare atenție la ceva. 2. Refl. (Despre ochi) A se adânci, a fi intrați în fundul capului. – Lat. *excavulare (< cavus).

ZGĂU zgăuri n. înv. 1) (la femei și la femele vivipare) Cavitatea internă a aparatului genital în care se dezvoltă embrionul; uter; mitră; matrice. 2) Scobitură într-un organ al corpului omenesc. /Orig. nec.

zgăŭ n., pl. urĭ (cp. cu cav). Ps. S. ș. a. Pîntece. Măruntaĭe. Azĭ. Banat. Adîncătură în munțĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zgău (înv.) s. n., art. zgắul; pl. zgắuri

zgău s. n., art. zgăul; pl. zgăuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZGĂU s. v. adâncitură, cavitate, gaură, mitră, scobitură, uter.

ZGĂURÁ vb. v. adânci, afunda, bulbuca, căsca, cufunda, holba, înfunda, mări, umfla, zgâi.

zgău s. v. ADÎNCITURĂ. CAVITATE. GAURĂ. MITRĂ. SCOBITURĂ. UTER.

zgăura vb. v. ADÎNCI. AFUNDA. BULBUCA. CĂSCA. CUFUNDA. HOLBA. ÎNFUNDA. MĂRI. UMFLA. ZGÎI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sgắu (-uri), s. n.1. Gaură, concavitate. – 2. Uter, matrice, sîn. – Var. zgău, și der. Lat. căvum, cf. gaură. Alb. zguië (Philippide, II, 742) ar putea proveni din rom. S- ar putea fi expresiv sau urmaș al lat. ex-, cf. Crețu 384. – Der. sgăura, vb. (Trans., a căsca ochii, a se holba), format pornind de la pl. (după Pascu, I, 91 și Candrea, din lat. *excăvŭlāre); sgîi (var. sgăi), vb. (a căsca ochii; refl., a se holba), cf. Candrea (după Cihac, III, 342; din sl. zijati, zijaią „a deschide”; după Pascu, Arch. Rom., VI, 267, de la un lat. excăvῑre); sgîit, s. m. (persoană cu ochi holbați); bîzgoia (var. bîzgîi), vb. (Trans., Banat, a se holba); stăura (var. astăura), vb. (Trans., a căsca ochii, a se holba), în loc de sgăura.

ZGĂU, zgắuri, s. n. ~ (din lat. căvum; cf. gaură + s- care ar putea să fie expresiv sau din lat. ex-; alb. zguië ar putea proveni din rom.)

arată toate definițiile

Intrare: zgăuri
zgăuri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zgău
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgău
  • zgăul
  • zgău‑
plural
  • zgăuri
  • zgăurile
genitiv-dativ singular
  • zgău
  • zgăului
plural
  • zgăuri
  • zgăurilor
vocativ singular
plural
Intrare: zgăura
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgăura
  • zgăurare
  • zgăurat
  • zgăuratu‑
  • zgăurând
  • zgăurându‑
singular plural
  • zgăură
  • zgăurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgăur
(să)
  • zgăur
  • zgăuram
  • zgăurai
  • zgăurasem
a II-a (tu)
  • zgăuri
(să)
  • zgăuri
  • zgăurai
  • zgăurași
  • zgăuraseși
a III-a (el, ea)
  • zgăură
(să)
  • zgăure
  • zgăura
  • zgăură
  • zgăurase
plural I (noi)
  • zgăurăm
(să)
  • zgăurăm
  • zgăuram
  • zgăurarăm
  • zgăuraserăm
  • zgăurasem
a II-a (voi)
  • zgăurați
(să)
  • zgăurați
  • zgăurați
  • zgăurarăți
  • zgăuraserăți
  • zgăuraseți
a III-a (ei, ele)
  • zgăură
(să)
  • zgăure
  • zgăurau
  • zgăura
  • zgăuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zgău

etimologie:

zgăura

etimologie: