MITRĂ², mitre, s. f. (Pop.) Uter. – Din ngr. mitra.

mitră² sf [At: KRETZULESCU, M. 10 / Pl: ~re / E: ngr μήτρα] (Atm) 1 Organ genital al femelei. 2 Uter. 3 (Mol) Placentă.

MITRĂ², mitre, s. f. (Anat.) Uter. – Din ngr. mitra.

MITRĂ², mitre, s. f. Partea interioară a organelor genitale femeiești, în care se dezvoltă fătul; uter, matrice³.

MITRĂ² ~e f. (la om și la animalele vivipare) Cavitate internă a aparatului genital feminin în care se dezvoltă embrionul; matrice; uter. /<ngr. mítra

mitră f. Anat. matrice. [Gr. mod.].

2) mítră f., pl. e (ngr. mítra, matrice, d. vgr. métra, matrice, metér, mamă. V. mitrică, matrice). Anat. Matrice, organu în care se face concepțiunea.

mitră (desp. mi-tră) s. f., g.-d. art. mitrei; pl. mitre

mitră (mi-tră) s. f., g.-d. art. mitrei; pl. mitre

mitră (organ, acoperământ al capului) s. f. (sil. -tră), g.-d. art. mitrei; pl. mitre

mitră (mitre), s. f. – Matrice, uter. – Mr. mitră. Ngr. μητρα. – Der. mitral, adj., din fr. mitral; mitropolie, s. f. (biserică ortodoxă cu rang superior episcopiei), mr. mitropule, din mgr. μητρόπολις, parțial prin intermediul sl. mitropolija (Vasmer, Gr., 100); mitropolit, s. m. (arhiepiscop în ierarhia ortodoxă), din mgr. μητροπολίτης (Murnu 38); arhimitropolit, s. m. (arhiepiscop principal); cu gr. ἀρχί- „super”; metropolă, s. f. (capitală), din fr. métropole; metropolitan, adj. (al capitalei).

MÍTRĂ² (< ngr.) s. f. (Pop.) Uter.

mitră, mitre s. f. (eufem.) v. mingeacă

MITRĂ s. v. uter.

MITRĂ s. v. placentă.

mitră s.f. (anat.) 1 uter, <înv. și pop.> sân, <pop.> pântece, <înv. și reg.> matcă, <reg.> plod, strat, <înv.> găoace, lojesnă, mătrice, zgău. În mitră se dezvoltă fătul. 2 (reg.) v. Placentă. 3 (arg.) v. Organ genital feminin (v. organ¹).

mitră s. v. PLACENTĂ.

MITRĂ s. (ANAT.) uter, (înv. și pop.) sîn, (pop.) pîntece, (înv. și reg.) matcă, (reg.) plod, (înv.) mătrice, zgău. (În ~ se dezvoltă fătul.)

MÍTRĂ² s. f. (Anat.) 1. Organ genital al femelei, în care se dezvoltă embrionul la animalele superioare; uter, (învechit) mătrice. Mitra sau uter. KRETZULESCU, M. 10, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF, BIANU, D. S. 2. (Prin Mold.) Placentă, ALRM I/II h 289. - Pl.: mitre. – Din ngr. μήτρα.