zgău sn [At: PSALT. HUR. 17^r/9 / V: (îvr) zăg~ / S și: sg~ / Pl: ~ri / E: nct] 1 (Înv) Uter. 2 (Înv; pex) Pântece Si: (îvp) maț, măruntaie, (înv) matrice (1). 3 (Pop; îlav) Din ~ (sau ~l mamei, maicii, mumei etc.) Dinainte de a se naște. 4 (Pop; îal) Din momentul în care s-a născut. 5 (Pop; îal) Din naștere. 6 (Pop; îe) A prinde (sau a lua) în ~ A rămâne însărcinată. 7 (Reg; prc) Stomac (1). 8 (Înv; pex; îoc „suflet”) Parte materială a ființei umane Si: trup, corp (3). 9 (Reg; pan; îs) ~l urechii Urechea internă. 10 (Reg; pex) Vagin (la pisică). 11 (Reg; pex) Anus (la câine și la pisică). 12 (Înv; fig) Neam. 13 (Înv; fig) Profunzime a ființei omenești, considerată ca sediu al gândirii, al sentimentelor, al conștiinței etc. Si: (fig) inimă, (pop) mai³, maț, măruntaie, pântece, rărunchi. 14 (Pex) Scobitură într-un organ al corpului omenesc. 15 (Olt; pan) Coș³ (18) al carului sau al căruței. 16 (Reg; pan) Cantitate de cereale, de produse (agricole) etc. care este cuprinsă într-un zgău (15). 17 (Reg) Ansamblu al elementelor care alcătuiesc un car, în afară de proțap, de roți și de osii. 18 (Reg) Adâncitură (în munți). 19 (Reg) Râpă într-un pârâu adânc, unde cresc tufișuri dese. 20 (Reg) Scobitură în care se fixează una dintre cele două părți care alcătuiesc botul caprei confecționate pentru dansul popular „capra”. 21 (Reg; csnp) Sosul care rămâne în cratiță după ce s-a fript carnea.