2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZEȚUÍRE, zețuiri, s. f. Acțiunea de a zețui și rezultatul ei; zețuit, culegere. – V. zețui.

zețuire sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: zețui] Adunare a literelor necesare (din casete) pentru tipărirea unui text și așezarea lor în culegar Si: culegere (4), zețuit.

zețuire s.f. (tipogr.) Acțiunea de a zețui și rezultatul ei. • pl. -i. /v. zețui.

ZEȚUÍRE, zețuiri, s. f. Acțiunea de a zețui și rezultatul ei; zețuit, culegere. – V. zețui.

ZEȚUÍRE s. f. Acțiunea de a zețui; culegere.

ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

zețui vt [At: PILDE, 112/13 / V: (înv) zăț~, (rar) jeț~ / Pzi: ~esc / E: ger setzen] 1 A aduna literele necesare (din casete) pentru tipărirea unui text și a le așeza în culegar Si: a culege (10). 2 (Îs) Mașină de ~t (sau de cules) Mașină cu ajutorul căreia se execută operațiile de cules și de turnat litere (monotip) sau rânduri (linotip).

zețui vb. TV. tr. (tipogr.; compl. indică literele unui text) A așeza în culegar, după manuscris, pentru a tipări; a culege. Meșterii zețuiau necontenit (IORGA). ◊ Mașină de zețuit = mașină cu ajutorul căreia se execută operațiile de cules și de turnat litere (monotip) sau rînduri (linotip); mașină de cules. • prez.ind. -iesc. /<germ. setzen.

ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar, după manuscris; a culege. – Germ. setzen.

A ZEȚUÍ ~iésc tranz. (texte) A pregăti pentru tipar, alegând caracterele tipografice și așezându-le în culegar după manuscris; a culege. /<germ. setzen

*zețuĭésc v. tr. (germ. setzen, a așeza). Culeg literele tipografice și formez cuvinte apoĭ rîndurĭ și coloane.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zețuire s. f., g.-d. art. zețuirii; pl. zețuiri

zețuíre s. f., g.-d. art. zețuírii; pl. zețuíri

zețui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiesc, imperf. 3 sg. zețuia conj. prez. 3 să zețuiască

zețuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zețuiáscă

zețui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiesc, conj. zețuiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZEȚUIRE s. (TIPOGR.) compoziție, compunere, culegere, cules, zețuit. (~ unui text.)

ZEȚUI vb. (TIPOGR.) a compune, a culege. (A ~ materialul de tipărit.)

Intrare: zețuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zețuire
  • zețuirea
plural
  • zețuiri
  • zețuirile
genitiv-dativ singular
  • zețuiri
  • zețuirii
plural
  • zețuiri
  • zețuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: zețui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zețui
  • zețuire
  • zețuit
  • zețuitu‑
  • zețuind
  • zețuindu‑
singular plural
  • zețuiește
  • zețuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zețuiesc
(să)
  • zețuiesc
  • zețuiam
  • zețuii
  • zețuisem
a II-a (tu)
  • zețuiești
(să)
  • zețuiești
  • zețuiai
  • zețuiși
  • zețuiseși
a III-a (el, ea)
  • zețuiește
(să)
  • zețuiască
  • zețuia
  • zețui
  • zețuise
plural I (noi)
  • zețuim
(să)
  • zețuim
  • zețuiam
  • zețuirăm
  • zețuiserăm
  • zețuisem
a II-a (voi)
  • zețuiți
(să)
  • zețuiți
  • zețuiați
  • zețuirăți
  • zețuiserăți
  • zețuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zețuiesc
(să)
  • zețuiască
  • zețuiau
  • zețui
  • zețuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jețui
  • jețuire
  • jețuit
  • jețuitu‑
  • jețuind
  • jețuindu‑
singular plural
  • jețuiește
  • jețuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jețuiesc
(să)
  • jețuiesc
  • jețuiam
  • jețuii
  • jețuisem
a II-a (tu)
  • jețuiești
(să)
  • jețuiești
  • jețuiai
  • jețuiși
  • jețuiseși
a III-a (el, ea)
  • jețuiește
(să)
  • jețuiască
  • jețuia
  • jețui
  • jețuise
plural I (noi)
  • jețuim
(să)
  • jețuim
  • jețuiam
  • jețuirăm
  • jețuiserăm
  • jețuisem
a II-a (voi)
  • jețuiți
(să)
  • jețuiți
  • jețuiați
  • jețuirăți
  • jețuiserăți
  • jețuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jețuiesc
(să)
  • jețuiască
  • jețuiau
  • jețui
  • jețuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zățui
  • zățuire
  • zățuit
  • zățuitu‑
  • zățuind
  • zățuindu‑
singular plural
  • zățuiește
  • zățuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zățuiesc
(să)
  • zățuiesc
  • zățuiam
  • zățuii
  • zățuisem
a II-a (tu)
  • zățuiești
(să)
  • zățuiești
  • zățuiai
  • zățuiși
  • zățuiseși
a III-a (el, ea)
  • zățuiește
(să)
  • zățuiască
  • zățuia
  • zățui
  • zățuise
plural I (noi)
  • zățuim
(să)
  • zățuim
  • zățuiam
  • zățuirăm
  • zățuiserăm
  • zățuisem
a II-a (voi)
  • zățuiți
(să)
  • zățuiți
  • zățuiați
  • zățuirăți
  • zățuiserăți
  • zățuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zățuiesc
(să)
  • zățuiască
  • zățuiau
  • zățui
  • zățuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zețuire, zețuirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi zețui DEX '09 MDA2 DEX '98

zețui, zețuiescverb

  • 1. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRM NODEX
  • chat_bubble (în) sintagmă Mașină de zețuit (sau de cules) = mașină cu ajutorul căreia se execută operațiile de cules și de turnat litere (monotip) sau rânduri (linotip). MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.