2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZEȚUÍRE, zețuiri, s. f. Acțiunea de a zețui și rezultatul ei; zețuit, culegere. – V. zețui.

zețuire sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: zețui] Adunare a literelor necesare (din casete) pentru tipărirea unui text și așezarea lor în culegar Si: culegere (4), zețuit.

ZEȚUÍRE, zețuiri, s. f. Acțiunea de a zețui și rezultatul ei; zețuit, culegere. – V. zețui.

ZEȚUÍRE s. f. Acțiunea de a zețui; culegere.

ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

zețui vt [At: PILDE, 112/13 / V: (înv) zăț~, (rar) jeț~ / Pzi: ~esc / E: ger setzen] 1 A aduna literele necesare (din casete) pentru tipărirea unui text și a le așeza în culegar Si: a culege (10). 2 (Îs) Mașină de ~t (sau de cules) Mașină cu ajutorul căreia se execută operațiile de cules și de turnat litere (monotip) sau rânduri (linotip).

ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar, după manuscris; a culege. – Germ. setzen.

A ZEȚUÍ ~iésc tranz. (texte) A pregăti pentru tipar, alegând caracterele tipografice și așezându-le în culegar după manuscris; a culege. /<germ. setzen

*zețuĭésc v. tr. (germ. setzen, a așeza). Culeg literele tipografice și formez cuvinte apoĭ rîndurĭ și coloane.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zețuíre s. f., g.-d. art. zețuírii; pl. zețuíri

zețuíre s. f., g.-d. art. zețuírii; pl. zețuíri

zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă

zețuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zețuiáscă

zețui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiesc, conj. zețuiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZEȚUIRE s. (TIPOGR.) compoziție, compunere, culegere, cules, zețuit. (~ unui text.)

ZEȚUI vb. (TIPOGR.) a compune, a culege. (A ~ materialul de tipărit.)

Intrare: zețuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zețuire
  • zețuirea
plural
  • zețuiri
  • zețuirile
genitiv-dativ singular
  • zețuiri
  • zețuirii
plural
  • zețuiri
  • zețuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: zețui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zețui
  • zețuire
  • zețuit
  • zețuitu‑
  • zețuind
  • zețuindu‑
singular plural
  • zețuiește
  • zețuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zețuiesc
(să)
  • zețuiesc
  • zețuiam
  • zețuii
  • zețuisem
a II-a (tu)
  • zețuiești
(să)
  • zețuiești
  • zețuiai
  • zețuiși
  • zețuiseși
a III-a (el, ea)
  • zețuiește
(să)
  • zețuiască
  • zețuia
  • zețui
  • zețuise
plural I (noi)
  • zețuim
(să)
  • zețuim
  • zețuiam
  • zețuirăm
  • zețuiserăm
  • zețuisem
a II-a (voi)
  • zețuiți
(să)
  • zețuiți
  • zețuiați
  • zețuirăți
  • zețuiserăți
  • zețuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zețuiesc
(să)
  • zețuiască
  • zețuiau
  • zețui
  • zețuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zețuire

etimologie:

  • vezi zețui
    surse: DEX '98 DEX '09

zețui

  • 1. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX sinonime: compune culege

etimologie: