zdrelire sf [At: POLIZU / V: (îvr) șd~ / S și: sd~ / Pl: ~ri / E: zdreli] Rănire (ușoară) cu sfâșierea pielii, rezultată dintr-o lovire, frecare, strângere etc. Si: julire, julit, jupuire, (pop) belire (1), (pop) belit¹ (1), jupuit, ștropșire, zdrelit¹.

ZDRELÍRE, zdreliri, s. f. Acțiunea de a zdreli și rezultatul ei.

ZDRELÍRE, zdreliri, s. f. Acțiunea de a (se) zdreli și rezultatul ei.

zdreli vtr [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) șd~ / S și: sd~ / Pzi: ~lesc / E: ns cf mezdri] (C. i. ființe sau părți ale corpului lor, de obicei pielea, carnea) 1-2 A produce răni (ușoare) prin lovire, frecare, strângere, sfâșiere Si: a (se) juli, a (se) jupui, (pop) a beli (1), a stropși (1), (îrg) a rujdi (1), (reg) a mezdri. 3-4 (Rar) A (se) zdrobi (16).

ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la oameni și mai ales la părți ale corpului lor) A răni ușor, jupuind pielea; a juli. Mi-a zdrelit cotul, că am fost prost; am așteptat să dea el întîi. PREDA, Î. 67. Și-a zdrelit coasta cu un glonț de revolver. PAS, Z. IV 185.

ZDRELÍ, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli.

A SE ZDRELÍ mă ~ésc intranz. A se răni ușor, superficial; a se juli; a se jupui. /Orig. nec.

A ZDRELÍ ~ésc tranz. A face să se zdrelească; a juli. /Orig. nec.

sdrelì v. 1. a sgâria ușor prin lovire sau ciocnire; 2. a atinge în treacăt. [Origină necunoscută].

zdrelésc v. tr. (sîrb. drliti, a dezvăli, drljati, a grăpa, a zgîria scriind. V. și zgîriĭ). Julesc zdrobind puțin: ĭ-a căzút un lemn pe picĭor și ĭ-a zdrelit degetele. – Și zdrilesc (Bz.).

zdrilésc, V. zdrelesc.

zdrelíre s. f., g.-d. art. zdrelírii; pl. zdrelíri

zdrelíre s. f., g.-d. art. zdrelírii; pl. zdrelíri

zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă

zdrelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 sg. și pl. zdreleáscă

zdreli

ZDRELÍRE s. v. julire.

ZDRELIRE s. julire, julit, jupuire, jupuit, zdrelit. (~ unui deget.)